lovedr
Este un forum dedicat ficului pe care l-am facut cu o amica :)
|
Nou pe simpatie:
Adelinadia Profile
 | Femeie
25 ani
Mures
cauta Barbat
27 - 71 ani |
|
|
lovedrInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #1 |
BellAdministrator
Postari: 12
|
|
Oboseala ma doboara. Poate daca dorm un pic , durerea se va domoli. Ce enervant este faptul ca nu pot folosi vraji,ele nu au efecte asupra dragonilor dar mai am si Piatra Aurorei care cu siguranta ma va ajuta.
Totul s-a facut negru iar durerea parca lua contur. Auzeam tot felul de sunete dar ceva ma deranja mai mult dar nu atat incat sa ma trezesc.
Ochii mi s-au deschis si-am descoperit sursa acelei senzatii incomode. Bratul insangerat era bandajat cu o fasie de tricou.
Cum indraznea muritoarea!? Nu a facut chiar nimic bine! Cine stie ce bacterii de la ea acum imi umbla prin sange?
M-am intors spre ea,cautand-o din priviri si se pare ca dormea.
Ce ciudati sunt oamenii sau poate doar femelele sunt asa? La noi ele nu ar face asta. Sunt supuse si-si cunosc singura menirea,aceea de a continua specia. Niciodata nu le-am considerat pe aceiasi treapta cu mine poate doar pe sora mea Ayumi care de altfel a disparut acum 156 de ani.
Am vazut-o din nou pe ea.Acum se uita la mine dar nu prea aveam chef sa-i spun ceva asa c-am ignorat-o. Puiul de om se apropria si-a inceput sa vorbeasca cu o voce nesigra si tremuranda:
-Sti.. eu sunt Gabrielle, dar p-poti sa imi spui doar Gaby..
O chema Gabrielle...adica "rozatoare" in limba dragonilor. Ce chestie,dupa parerea mea i se potriveste perfect. O mica placere mi se infiripa in corp mangaind durerea pricinuita de aripa rupta.
-Rozatoare... chiar ca ti se potriveste.
-Ma intrebam, ce s-a intamplat cu cel care ne-a atacat? Cum te-a ranit?
Ce o interesa pe ea asta!? Nu era destul sa stie ca ea era tinta?
Cu un marait amenintator am avertixat-o,inpingand-o intr-un colt al pesterii.
-Nu e treaba ta!
Am plecat nervos din pestera,sarind de pe stanca pe stanca. Doar durerea imi amintea starea deplorabila in care ma aflam si am incetinit deoarece riscam sa alunec.
Frigul imi ajungea pana in maduva oaselor si ma facea sa respir greu. Urasc tot ce e rece! Eu sunt un dragon de nisip nu unul de ghiata dar totusi trebuie sa recunosc ca amorteala imi atenueaza durerea.
Acum fac o greseala pe care nu o voi mai repeta niciodata. Voi adormi in zapada... M-as asezat pe o piatra de pe care m-am asigurat ca nu pot aluneca si-am inchis ochii.
Vad doar negru...Dragonii nu viseaza...
Ceva din mine parca tipa. Imi era foame,ciudat de foame. Mi-am miscat pleoapele greoi. Se pare ca sufeream de degeraturi. Perfect! Invatura de mine pentru mine!
Cel ce "strigase" si ma salva de la o moarte fara durere fu instinctul salbatic. Acesta prelua controlul. Se mai intampla asta cand nu eram satul si organismul isi trimitea "slujitorul" pentru a ma intemnita pe mine pana isi gaseste de mancare. Exact asa s-a si intamplat.
Vedeam...Auzeam...Simteam...Dar nu ma puteam controla. Picioarele mele sar agere de pe piatra pe piatra pana ajung in fata pesterii. Se pare ca voi lua o masa delicioasa. Pana la urma poate chiar am un instinct rafinat daca a ales-o fix pe ea.
Dormea...Perfect! Totusi ce este sub piciorul ei...O,nu! Nu,nu,nu! Nu se poate sa fie...Piatra Aurorei!Sparta! Acum cum imi mai vindec corpul!?
Am intrantit-o cu furie de un perete. Mi-am recuperat trupul si-am vrut sa plec afara,deoarece cine stie cum ar fi ranit-o instinctul?Dar e si el puternic in felul lui deoarece nu am ajuns nici la jumatatea drumului c-a si preluat controlul.
De data fata nu mai avea scapare. Am muscat-o puternic iar licidul rosiatic imi mangaia fatul. Gustul carnii dulci parca ma ducea in al noua-lea cer dar nu se putea continua asa.Dupa cam un minut,m-am simtit saturat pe jumatate iar instinctul imi dadu drumul.
Muritoarea gemea indurerata cu lacriminile curgandu-i siroaie. Nu a mai tipat,cea ce e bine. Poate ca pana la urma este ceva speranta pentru ea.
Mi-am scos dintii din ea si m-am indepartat. Nu ii voi vindeca rana deoarece mi-a spart piatra si nici nu-i voi aduce mancare o saptamana. Sa se invete mine!
-Heya nokonus!
Cu aceasta vraja un foc de un metru aparut din senin. Caldura incepea sa-mi linisteasca din nou corpul inghetat iar durerea provocata de degeraturi s-a instalat. Era deranjanta si insuportabila dar o puteam suferi.
Rozatoarea a facut un pas in fata dar am auzit-o. Nu-ti permit sa intreci cu atatea masura! I-am aruncat o privire plina de ura si se pare ca a inteles mesajul deoarece s-a indepartat repede de sursa de caldura.
Stelele straluceau puternic. Imi place sa privesc cerul noaptea cand este senin. Este placut si parca ma elibereaza de furie.
Cand in sfarsit imi venea si mie somnul,soarecele dormea de mult. Ii auzeam bataile inimei foarte rapide. Probabil avea un cosmar,grozav!Sper sa traiasca in el mere,deoarece asta merita!
Intr-un sfarsit amadormit si eu,transformandu-ma-n dragon. Aripa rupta ma durea dar era mult mai comod asa decat ca si muritor.
|
|
| |
|