lovedr
Este un forum dedicat ficului pe care l-am facut cu o amica :)
|
Nou pe simpatie:
Elena01 25 ani
 | Femeie
25 ani
Braila
cauta Barbat
28 - 40 ani |
|
|
lovedrInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #1 |
BellAdministrator
Postari: 12
|
|
Fata ma privi curios,stregandu-si usor lacrimile si veni spre mine:
-Cum te numesti?
Ce ar interesa-o pe ea asta? Nici nu am de gand sa-i spun. O insecta nu merita sa-mi stie numele,mai ales una care nu stie sa-si controleze nici macar propriile miscari deoarece am observat ca doar dupa ce savarseste lucrul isi da sama ce a facut. Se pare ca va fi mai greu sa dresez o muritoare decat am crezut.
Am izbit-o de zid indignat. Ea o cauta probabil cu lumanarea. Nu suport copiii,mai ales puii de oameni.
-Nu vad niciun motiv sa imi spun numele prazii!
Mirosul ei imbietor imi bucura narile si nu prea am ce rezista. I-am perforat gatul cu caninii mei tot in acelasi loc. Eu il consider sincer cel mai comod cu putinta de unde imi pot savura masa. Ea privea in gol si suspina iar din nou ochii i s-au umezit. Doamne,nu am vazut nici macar un dragon de apa plangand cat face ea,iar ei se supara usor,mai ales femelele.
Iata ca cineva mi-a interupt placuta senzatie a sagelui dulce.
Era un dragon de pamant. Parca trasaturile lui imi aminteste de cineva,dar totusi nu pot fi sigur.
Muritoarea se uita speriata spre dragon si se dadu putin in spate.
El a marait amenintator lovind cu coada stanca:
-Nu te atinge de prada mea! urla el spre mine.
-Sti regula,cine gaseste pastreaza iar cine pierde ofteaza!
Este clar ce mesaj imi transmite si nu voi a inapoi! M-am repezit la el in timp ce transform in dragon, pocnidul de o stanca. Acesta rpiosteaza brutal si ca un misel deoarece imi rupe una din aripi.
O durere cumplita imi strabatu trupul pana in varful cozii iar un raget de durere zgudui locul.
Dragonul zambi batjocoritor. Probabil se gandea ca sa zis cu mine,dar nu era tocmai asa cum crede el.
Mi-am forma umana,deoarece nu puteam sa lupt cu osul rupt. Si in trupul acesta simt durerea cum imi afecteaza miscarile. Un dragon ce se respecta nu ataca niciodata la aripi,dar se pare ca am gasit insfarsit un trisor demn de moarte.
Totusi ceva era ciudat...Nu isicanaliza atentia asupra mea ci...Vai ce tampit sunt! Muritoarea! Totul a fost odifersiune!
M-amcatarat rapid pe stanci pana am ajuns la gura pesterii. Soparla se pregatea sa se ghiftuiasca din masa mea,cea ce este de-a dreptul groaznic! Fata a lesinat. Grozav! Nici nu-si poate folosi "super tipatul" cu care imi sparge mie timpanele pe acest "golan".
Falcile i s-au deschis. Trebuie sa astept momentul potrivit deoarece in aceasta forma si o intarziere de cateva secunde imi poate curma viata.
Ca si un tantalau deschise gura larg deschis. In momentul acela i-am zmuls-o din fata,ridicand-o in brate. Stiu unde o voi pune,in fundul pesterii. Acolo nu are cum sa ajunga la ea si zis si facut.
Dragonul ragea furios si scuipa flacari. Foc?Ups,inseamna ca am gresit sexul,sa-mi fie rusine ca am comparat-o pe ea cu un mascul. Inafara de dragonii de foc nici o alta specie nu poate sa scuipe flacari decat femelele cand depun oul,deoarece acesta trebuie incalzit.
Dau un act de miselie omorand-o , deoarece nu este bine a distruge pe cineva ce continua specia,dar asta este,se mai intampla.
Cu o spada i-amstrapuns ochii iar apoi inima,ciopartind-o toata.
Ochii mei priveau macelul. Totul era plin de sange iar cadavrul femelei se afla acolo fara cap.Da...puteam sa o iau mai usor dar cel putin mi-amsalvat pranzul cu care ma pot hrani mai mult.
Aproape ca am si uitat de ea. Cand m-am intors,aceasta acumse trezea.O furie inimaginabila ma apuca si-am izbit-o de perete.
- E numai vina ta! am tipat la ea.
-Pai.. eu... ce am.
-Muritoare patetica,atragi prea multa atentie.
Acestea au fost ultimele lucruri pe care i le-am spus si-amiesit afara putin din grota.
Pesiajul sangeriu imi incanta privirile dar nu si cadavrul mare ce m-am hotarat sa-l arunc de pe stanca.
Tocmai cand parca atingeam punctul de concentrare pentru a-mi opri putin durerea pricinuita de aripa rupta,un tipat parca imi taie timpanul.
Era ea! Plangea si suspina cu mainile pe cap. Urmatoarea mea miscare a fost de aida o palma. S-a linistit putin dar am ajuns la limita.
I-am prins mainile in stransori puternice si-am pus-o la pamant:
-Vrei sa mai traiesticateva zile?
Fata ma privea speriata si ametita,lacrimile,curgandu-se-n siroaie pe obraji.
-Ai doua optiuni! Ma asculti si traiesti sau ma enervezi si mori! Ce alegi?
-P-prima. se balbaie infricata de expresia mea.
-Atunci sa intelegi ceva! Nu mai tipa! Imi spargi timpanele! Sa sti ca nu sufar copiii,mai ales ca tine,ca sunt dragoni ori oameni sunt la fel! Asa ca mai bine ai fi cuminte si desteapta si nu te mai arunca in lucruri fara sa gandesti! Si nu te mai apropria de mine muritoareo,deoarece nu avem ce discuta! Nu te mai ajuta nimeni sa ajungi la parintii tai! Aici iti vei petrece ultimele clipe ale vietii,saturandu-mi mie pofta de sange si carne! M-am facut inteles?
Ea ma privea uimita si dadu din cap tremurand. Cam asta a fost tot. Am slabit stransoarea,indepartandu-ma de ea si m-am asezat intr-un colt. Ca sa mi se vindece aripa va trebui sa stau ca om cel putin cateva satptamani,ce voi face?
|
|
| |
|
