capitolul 3

Pagini: 1

Bell
Administrator
Postari: 12

Ceva alb am zarit jos. Acela este Muntele Fuji,dupa cate stiu. Oricum asta inseamna ca sunt aproape de un oras muritor deci nu ma pot apropria. Ce jalnic! De nu ar fi ei cu masinariile lor i-as manca pe toti!
Am zburat inca vreo zece minute pana un miros imbietor imi starni apetitul. Simt sange...si inca unul bun si dulce. Asta este o noutate. Se pare ca dorinta mi s-a implinit asa ca nu voi rata sansa asta!
Mirosul venea din padurea peste care acum zbor in cerc si am terizat,luandu-mi forma de om. Cat o urasc,ma simt ca si prins in in capcana,dar nu pot altfel deoarece totul aici este prea mic.
Sangele cald imi lasa gura apa. Probabil ca este vreo rana deschisa de il simt asa de puternic. Mi-am mijit ochii,totul devenind galbui,iar dara mirosului de sange deveni vizibila. Inca o abilitate cu care nu erau inzestrati insectele astea.
Cu cat merg mai mult cu atat simt tot mai multe mirosuri.
Iata sursa acestei minuni, un cadavru de fata ce statea intins pe jos si sangera. Ce pierdere! In acest timp as fi putut sa fac ceva mult mai bun. Eu nu ma injosesc asa incat sa mananc cadavrele lasate de alti dragoni.
Un suspin de durere mi-a atras atentia. Venea cu siguranta de la muritoare. Poate ca inca mai pot sa o mananc.
M-am apropriat de ea,lasandu-ma in ganunchi sa o vad mai bine. Era toata ranita si abia daca mai traia dar totusi respira. Inca mai am sansa de a lua o masa buna,dar nu chiar in halul asta. Nu sunt chiar asa pretentios,dar nu vreau sa mananc carne stricata. Nu e buna si poate ma aleg si cu ceva virusi pamanteni, doar nu stiu ce se ascunde in trupul ei.
Ce sa fac? Sa plec? Nu,pentru ca voi rata ocazia de a manca bine,dar nu ma pot hrani cu ea nici in starea asta deplorabila. Poate daca i-as ingriji ranile? Adica cred ca mi-ar lua doar o noapte s-o vindec complet iar a doua zi voi vedea cum este si mai ma gandesc apoi ce fac.
Zis si facut. M-am transformat in dragon si-am luat-o in ghiare. Nici nu stiu cum sa o tin .Este asa fragila! O sa-mi alunece probabil si-o sa moara,dar nu poate fi mai rau de atat,nu?
Am dat din aripi ridicandu-ma-n vazduh. Este greu sa fiu atent si la muritoare sa nu-mi alunece din ghiare si sa privesc drumul.
In jumate de ora am ajuns la pestera mea si-am lasat-o jos. Inca tot nu-mi vine sa cred ce fac! Voi ingriji un om!? Dezgustator,dar cel putin inca miroase bine.
M-am apropriat de ea,ridincadu-i fata putin cu mana:
-Heya kimoro vitalius!
Vraja a inceput sa-si faca efectul,ranile cele mri incepand sa dispara una cate una. Pana acum totul merge bine. Fata a inceput sa respire mai puternic si-i si aud deja bataile inimei cum se intetesc si ajung la un nivel normal dupa parerea mea.
Acum arata binisor,nu mai avea trupul stricat iar acum puteam sa-mi incep masa.
M-am apropriat atent de gatul sau si-am muscat usor simtind gustul dulce al lichidului ce se scurgea pe gatul meu. Este incredibil! Nu am gustat niciodata un sange mai bun ca acesta.
Muritoarea strangea din buze deoarece banuiesc ca simtea durerea,dar nu-mi pasa.
Parul ei mov ma deranjeaza enrom si m-am saturat sa-mi tot intre in nas de fiecare data cand respir.
Am prins de pletele ei si-am ridicat-o in aer iar ea a inceput sa tipe. Ingrozitor! Urechile mele nu mai suporta mult!
Am aruncat cu ea in zid si cand s-a lovit a scos un scancet . Se pare ca s-a trezit. Perfect! Am sa am din nou o masa foarte zgomotasa.

Pagini: 1

Mergi la