lovedr
Este un forum dedicat ficului pe care l-am facut cu o amica :)
|
Nou pe simpatie:
inna_90 pe Simpatie
 | Femeie
23 ani
Vrancea
cauta Barbat
30 - 48 ani |
|
|
lovedrInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #1 |
BellAdministrator
Postari: 12
|
|
Ce enervant ma simt. Urasc cand pranzul tipa si se zbate, cea ce inseamna ca eu am mai multe de facut.
Muritorul continua sa se miste cu putere si sa urle de durere in cat deja m-am saturat sa continui asa. M-am infructat cu putere din gatul lui,rupandu-il fara prea multe probleme. Carnea lui frageda dar cam amara imi potolea putin foamnea , cred ca mi-as da chiar si cartea cu vraji pentru un om tanar si dulce cu care sa-mi alung acest scancet al celor doua stomace ce asteptau sa primeasca ceva. Imi amintesc ca ultima data am mancat saptamana trecuta,dar nu m-am saturat.
Fara sa mai pierd timpul,mi-am luat forma obisnuita si dintr-o muscatura l-am sfasiat tot.
Iti simteam oasele frangandu-se in dinti ca niste betisoare sub niste pietre, iar diferitele parti mestecate,cum alunecau pe gat.
Ma bucur ca a incetat sa urle,totusi nici nu ma asteptam sa nu termine deoarece a murit pe loc.
Urasc creaturile astea! Sunt bune doar sa-ti potolesti foamea cu ele,ba mai mult, nu toate sunt gustoase si trebuie sa-mi gasesc cu precizie mancarea, altfel ma aleg doar cu sange acru si carne amara. Sunt la fel de buni ca o guma de mestecat care dupa un timp isi pierde gustul.
Mi-am deschis aripile iar cu un falfait usor m-am avantat in vazdud. Simteam cum vantul vajaia prin urechi. Ador acest sentiment,de fapt iubesc faptul ca pot zbura,un alt lucru ce creaturile acestea inferioare numite „oameni” nu-l pot face.
Cred ca voi merge prin Japonia. Valgaav mi i-a recomendat. A spus ca sunt mici si zemosi. Nu ma deranjeaza sa incerc, avand in vedere ca m-am saturat de cei ce locuiesc intr-un taram numita „Romania” . Un loc de altfel frumos,de nu ar fi sub stapanirea acestor insecte cred ca ar fi unul din locurile mele favorite.
Cerul albastru si fara nori insemna ca voi ajunge in jumătate de ora si poate am noroc sa gasesc din nou un aparat cu care oamenii zboara sa-l dolobir. Este amuzant,sa vezi cum explodeaza doar rupand o amarata de bucata din una din aripi sau din coada. Nu au dreptul sa se inalte in vazduh si sa-l cucereasca, doar noi putem face asta!
Norocul se pare ca-mi surade, nu am vazut unul ci chiar doua, dar acum am o dilema. Pe care sa-l lovesc primul?
Cel albastru parea perfect deoarece zburam aproape unul de altul dar cel alb cu purpuriu parea mai mare.
Ma avant ca o sageata spre al doilea si ma prind de el cu ghiarele,rupandu-i fuselajul si coada.
Se auzeau tipete iar muritorii picau unul cate unul din aeroplan. I-am inghitit cu tot cu scaune dar nu este prea delicios. Gustul plasticului topit imi urca pana in varful cozii. Asta ar trebui sa-mi fie invatatura de mine,sa nu mai mananc pasageri ci doar sa le dobor masinariile. Nu este o idee rea dar tot nu m-am saturat asa ca nu am ce face si-mi continui drumul spre taramul numit „Japonia”.
|
|
| |
|
