A nightmare job

Pagini: 1

sweet_lory
Membru nou
Postari: 12

A nightmare job

Capitolul 1

Vanessa's POV

Nu! Nu! Nu! Asta nu mi se poate intampla mie. Vara asta trebuia sa ma distrez, sa merg la petreceri, sa imi gasesc un nou iubit si sa o fac de ras pe Amanda in fata tuturor, nu sa am o slujba. Si ai putea crede ca fiind fiica unor cunoscuti si de succes afaceristi ti-ar putea da unele avantaje! Ei bine totul a inceput de la un test neanuntat la fizica. Ari fi fost in regula daca ne dadea test din ultimele lectii, dar ea ne-a testat din toata materia si... am luat 4. Si ce? Pana si eu pot gresii! Insa cand a aflat mama a fost iadul pe pamant pentru mine. Mi-a tinut predici ore inregi despre invatat si cum pentru a ajunge la o facultate de renume am nevoie de note bune. Adevaratul cosmar a inceput cand mama mi-a confiscat cartile de credit. Simteam ca avea sa spuna ceva despre scoala de vara, mediatatii sau o vizita mai lunga la matusa Cathy, dar nu a facut-o, a facut ceva mai rau: m-a obligat sa imi iau o slujba. Nici acum nu inteleg de ce a facut atata caz pentru un amarat de 4. Recunosc, nu sunt sunt cea mai buna eleva din clasa dar am medii bune. Atunci am facut singurul lucru care ma mai putea salva: am mers la tata si i-am povestit despre nedreptatea grea ce imi apasa pe umeri. El nu m-a certat atat de mult insa a fost de acord cu slujba. A spus ca va fi o adevarata expeienta de viata si ce e posibil sa imi placa. Nu imi vine sa cred! E toata lumea impotriva mea? Oricum, singurul lucru bun in tot lucrul acesta este faptul ca si Amanda a luat nuta mica, asa ca a venit la scoala rosie de furie, plangandu-se ca i-au fost confiscate cartilede credt si ca baii sai de buzunar au fost diminuati foarte mult. Asta m-a inveselit putin deoarece noi doaua ne uram inca de la gradinita.
Cum a trecut deja o saptamana iar ai mei nu au mai pomenit nimic de slujba credeam ca au uitat, insa in dimineata asta mama a intrat in camera mea, extrem de zambitoare sa imi spuna ca una dintre doamnele cu care colaboreaza la firma are nevoie de un babysitter pentru doi dintre copii sai si ca ea m-a oferit pe mine. "Nu-ti face griji scumpete, doamna Smith are si un fiu de aceeasi varsta cu tine, deci vei avea cu cine sa vorbesti. Sunt sigura ca va veti intelege grozav". Asta a spus mama inainte sa imi dea adresa la care trebuia sa merg. Ceea ce a pus capac la toate a fost faptul ca mi-am rupt o unghie inaine sa plec. Disperata, mi-am sunat manichiurista personala, insa ea era la o conventie stupida despre animale si nu putea ajunge asa ca am fost nevoita sa ma descurc singura. Bineinteles ca am facut o treaba grozava, dar totusi, de ce nu ma ajuta nimeni?!
Cum nu am putut face nimic sa-mi conving parinti sa renunte la idee, am fost nevoita sa accept, asa ca iata-ma acum in masina, soferul conducanu-ma spre adresa respectivei doamne. Cand am ajuns acolo am coborat din masina, dandu-mi pe spate o suvita de par care m-a enervat tot drumul. Minunat, acum nici parul nu imi mai sta bine. Casa, adica vila, arata extrem de bine. Din moment ce oameni astia colaboreaza cu firma parintilor mei era de asteptat sa aiba o locuinta stilata. Cand am intrat, doi copii, un baietel roscat si o fetita blonda, ce nu pareau mai mari de opt ani alergau razand, iar un baiat ce parea e aceeasi varsta cu mine statea pe canapea citind nu-stiu-ce revista. Era inalt, avea aceeasi culoare a parului cu cea a fratelui sau mai mic. Imediat ce a observat ca sunt acolo, fetita s-a apropiat de mine si mi-a spus cu zambetul pana la urechi:
-Buna, eu sunt Sarah, iar ei sun frati mei: Thomas si Chris. Tu trebuie sa fi noua bona. Nu cred ca vei sta prea mult pe aici. Nici celelalte nu au stat.
-Incantata, eu sunt Vanessa, i-am spus micutei, as fi vrut sa adaug ca nici eu nu vroiam sa stau mult pe acolo, dar ar fi fost nepoliticos. Celalat pusti plecase din camera iar Sarah il urma si ea. Acum ramasem doar eu si fratele celor doi, care nici nu parea ma observe, asa ca m-am apropiat de el si am tusit zgomotos. Se pare ca m-a remarcat fiindca a ridicat ochii din revista si si-a scos castile Ipodului din urechi. Chiar nu imi dadusem seama ca asculta muzica. Probabil ca de asta nu m-a vazut.
- Tu cine mai esti? m-a intrebat uitandu-se curios la mine
- Vanessa Delight, noua bona, i-am raspuns plictisita si putin nervoasa fiindca am fost nevoita sa ma prezint din nou. Iar tu trebuie sa fi Chris sau Thomas.
- Sunt Chris, cel mic e Thomas , iar daca esti noua bona vino cu mine, o sa iti arat camera ta, spuse e si incepu sa urce scarile. Apropo, am spus ca urmeaza sa locuiesc acolo toata vacanta? Daca nu, ati aflat acum. L-am urmat in liniste. Nu mi-a placut deloc cum mi-a vorbit mai devreme. Nu a spus nimic deplasat, insa mi-a vorbit pe un ton superior, ceea ce nimeni nu imi este.
Am intrat in camera in timp ce Chris pleca. Am inceput apoi sa despachetez, blestemand-o in gand pe profa de fizica pentru testul ala tampit.

Chris's POV

Ei bine, macar nu e batrana sie chiar frumusica. Totusi nu cred ca va rezista prea mult cu Sarah si Thomas. Ei doi au reusit sa sperie si bone profesioniste deci nu cred ca le va lua mult sa scape de ea. Dupa ce i-am aratat camera am coborat la parter, in sufragerie si am inceput sa citesc din nou. A trebuit sa imi las revista la o parte fiinda Margie, bucatareasa m-a rugat sa o chem pe fata aceea, Vanessa, la masa. Am urcat din nou scarile spre camera ei si am deschis usa. Se pare ca tocmai se schimba fiindca era doar in fusta si sutien,tinand in mana un tricou. Tocmai cand deschisesem gura sa ii spun pentru ce am venit, am fost intrerupt brutal de o ploaie de perne si alte obiecte pe care incepuse sa le arunce in mine. Am inchis rapid usa, inainte sa fiu ranit. Domne, ce disperata! Am intrat din nou peste cateva minute. Din fericire era imbracata de data asta. I-am spus repede sa vina sa ia pranzul cu noi, fara sa mai adaug nimic in plus deoarece parea furioasa.
S-a incruntat la mine apoi am coborat impreuna.
-Pervers nesimtit! mi-a spus inainte sa vina Sarah si Thomas
-Ce ai spus? Auzisem de fapt foarte bine ce mi-a spus insa vroiam sa vad daca vorbea cu mine sau doar pentru ea.
-Am spus ca esti un pervers nesimtit, a repetat, de parca i-ar fi vorbit unui copil mic.
-Nu e vina mea,de unde vroiai sa stiu ca te schimbi?
-Trebuia cumva sa pun un avertisment? m-a intrebat, renuntand la calmul de dinainte.
-Ei bine...
-Ei bine nimic! In plus tu nu ai invatat bunele maniere? Te asigur ca spuneu si ca trebuie sa bati la usa inainte sa intrii. Din fericire nu si-a terminat tirada indignata deoarece Sarah si Thomas au sosi. Am luat cu toti masa in liniste, iar apoi Vanessa a plecat cu cei doi. Nu stiu de ce dar am impresia ca nu ne vom intelege prea bine.

Apropo, nu am corectat-o inca deci ma scuzati pentru eventualele greseli

Personaje:

Vanessa:

Chris:

Sarah:

Thomas:

sweet_lory
Membru nou
Postari: 12

Capitolul 2

Vanessa's POV

Deja nu mai suport! Sunt aici doar de o zi si pustii astia doi ma enerveaza la culme. Mi-au pus pasta de dinti in pantofi si tot incerca sa imi joace feste. Exista doua posibilaitati penru care ar face asta. Prima: nu au deloc maniere, ceea ce ar fi posibil daca avem in vedere cum s-a comportat fratele lor, iar a doua: incearca sa scape de mine. Ei bine, cea de-a doua e cea mai plauzibila, mai ales ca Sarah mi-a spus ca nu voi sta mult pe aici. In mod normal m-as fi carat inca de la incidentul cu pantofi, insa mai mult ca sigur mama mi-ar fi gasit o alta slujba, poate chiar mai rea decat asta. In plus, sa ii las pe astia doi sa ma umileasca si sa isi bata joc de mine ar insemana sa imi calc pe orgoliu. Ceea ce eu nu voi face niciodata. Nu am rezistat eu atatia ani in lupta continua cu nesuferita de Amanda ca sa renunt tocmai acum!
Tocmai vroiam sa merg la dus cand imi suna telefonul. Il iau de pe noptiera si raspund.
-Cine e? ei bine da, de obicei o confersatie se incepe cu "alo" nu cu "cine e" dar acum sunt suparata.
-Vanessa, sunt eu Bridgett. Ce mai faci? Au aranjat ai tai cu slujba?
-Bridgett, cat ma bucur sa te aud. Da, ai mei au aranjat cu slujba. Sunt babysitter la familia Smith. E groaznic!
-Smith? Astia nu lucrau cu parintii tai?
-Ba da, totusi e ingrozitor sa lucrezi aici. Cei mici incearca sa scape de mine iar fratele lor e la fel de nesuferit. Ei bine da, Bridgett e prietena mea cea mai buna si ei ii pot spune orice asa ce e ocazia perfecta sa ma descrc.
-Ei bine ce ai spune de o sedinta de shopping?
-Suna grozav. Cei mici sunt la lectiile de pian deci cred ca pot sa vin. Ei bine unele fete mananca ciocolata cand sunt suparate, dar eu si Bridgett ne descarcam facand cumparaturi pana la epuizare.
-Presupun ca daca esti nevoita sa stai acolo iti va fi foarte dor de Josh.
-De cine?
-Hello, Josh, iubitul tau, mai ti minte? Ops, aproape am uitat sa ii spun lui Bridgett ca m-am despartit de el.
-Vrei sa spui ex, i-am dat papuci. Ok ne vedem la mall, vorbim acolo.
Dupa ce am inchis telefonul, am facut un dus si m-am schimbat apoi am coborat. Din nefericire Chris era acolo din nou.
-Unde te duci?
-Sa ma intalnesc cu o prietena, presupun ca am voie nu-i asa?
-Din moment ce Sarah si Thomas nu sunt aici banuiesc ca poti.
Nu am mai asteptat sa vad ce mai spune si am iesit. Am convins-o pe mama sa imi dea cartile de credit inapoi asa ca am petrecut mult timp prin maga zine cu Bridgett. Mai tarziu ne-am luat ramas bun si eu m-am indreptat spre temporara mea locuinta.

Chris's POV

Ei bine, din cate am observat Sarah si Thomas incearca sa scape ea. Nu e mare paguba, dar e singura bona care nu e batrana. Cum am mai spus e chiar frumusica dar ar trebui sa isi schimbe atitudinea. Sincer, o compatimesc. Cateaodata si mie mise par extrem de enervanti astia doi desi sunt fratele lor. Deocamdata sunt la lectiile de pian iar Vanessa a plecat de ceva timp sa se vada cu nu-stiu-cine. Ah, uite-o ca se intoarce incarcata cu o multime de pungi. Serios, niciodata nu am inteles nevoia asta absurda a fetelor de a face cumparaturi. Inteleg ca trebuie sa arate mereu bine si sa fie cochete, dar pariez ca au unele haine pe care nu le-au purat niciodata.
-Te ajut? am intrebat-o vazand ca tara pe jos cu mare greutate ceea ce a cumparat.
-De ce as avea nevoie de ajutorul tau? Cum spuneam, are o atitudine vulcanica. Nu i-am raspuns si i-am luat bagajele din mane. Doamne, ce are in ele? Bolovani?
Dupa ce am ajutat-o sa le duca sus, spre mara mea surprindere a luat un pahar cu apa de pe noptiera si mi l-a turnat in cap.
- Asa imi multumesti tu ca te-am ajutat? am intrebat-o tipand, incercand fara reusita sa imi domolesc pornirile de furie.
-Nu aveam nevoie de ajutorul tau.
-Deci asta a fost tocmai fiindca te-am ajutat?
-Nu, asta a fost pentru aseara, mi-a raspuns chiar inainte sa imi inchida usa in nas.
Ei bine Sarah si Thomas au dreptate cand vor sa o dea afara si cred ca ii voi sustine de data asta. Tipa e sarita rau de tot.

Bridegett:.

sweet_lory
Membru nou
Postari: 12

Capitolul 3

Vanessa's POV

Bine, poate ca am fost putin, doar putin cam rea fiinca i-am varsat apa in cap dar o merita cu siguranta! Trebuia ca data trecuta sa bata la usa inainte sa intre deci a trebuit sa suporte consecintele faptelor sale. Tocmai priveam ceea ce am cumparat cand sunt intrerupta de o bataie in usa. Oh, Doamne, te rog, te rog, sa nu fie el. Ei bine, pentru prima data, soarta a tinut cu mine si la usa nu era Chris. Erau.. Sarah si Thomas? Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma uit la ei cu atentie. Nu am de gand sa ii las pe copilasii astia doi sa ma traga pe sfoara din nou. Ei bine, nici unul din ei nu arata suspect, dar pareau tristi, si putin speriati. Cel putin asa cred. Nu ma pricep prea bine la copii.
-Ne pare rau, au spus amandoi uitandu-se la mine. Asteapta... Ce? De ca isi cereau micutii demoni iertare de la mine?
-Vom fi copii cuminti, a spu Sarah.
-Da, promitem, completa fratele ei, imbratisandu-mi piciorul. Ok, asta e deja ciudat. Au venit cumva extraterstrii si i-au rapit? Nu de alta, dar nu imi pot explica altfel.
-Thomas, Sarah, Chris! M-am intors! se auzi de la parter. Ei bine, am aflat ce s-a intamplat cu ei. Nu vroiau sa ii discreditez in fata mamei lor.
Am mers jos sa o salut pe doamna Smith. Chris era si el acolo cu un mare si angelic zambet pe fata. Acelasi zambet pe care il aveau Sarah si Thomas cand au coborat. Oh, deci ei erau niste ingerasi in ochii mamei lor. Sa vedem daca putem schimba asta. Macar in cazul lui Chris.
-Buna ziua, doamna Smith eu sunt......
-Stiu, tu esti Vanessa. Mama ta mi-a povestit multe despre tine inainte sa te propuna pentru slujba asta. Deci, cum te-ai inteles cu copii mei? Cand doamna Smith a spus asta Chris , Sarah si Thomas au inghetat si m-au privit inspaimantati.
-Micutii au fost pur si simplu iste ingerasi doamna, i-am raspuns zambindu-le incurajator celor doi. Totusi, daca pe i i-am salvat, nu onseamna ca trebuie sa fac acelasi lucru si pentru fratele lor.
-Dar Chris?
-Ei bine n....
-Suntem prieteni buni mama, m-a intrerupt el privindu-ma insistent. OK, ii voi juca micutul joc, dar imi va ramane dator vandut.
-Da doamna, am spus spre surprinderea lui, suntem amici. Acum ca v-ati intors, eu ar trebui sa merg acasa si sa imi gasesc alta slujba. Mi-a parut bine sa va cunosc.
-Nu atat de repede, draga. Eu voi ramane doar o zi. Am venit doar sa va spun tie si lui Chris ca veti ramane singuri urmatoarea luna. In regula.. ce? M-am uitat la el insa era la fel de surprins ca mine
-De ce doar cu Chris, doamna? am intrebat-o incercand sa raman calma.
-Pentru ca ii voi lua pe Thomas si Sarah, la bunicii lor, iar eu si parintii tai vom merge in Italia pentru o afacere.
-Dar de ce trebuie sa ramanem impreuna, mama? nu imi vine sa cred ce spun asta dar de data asta Chris a pus puntul pe i. Si eu eram curioasa.
-Pentru ca noi asa am decis! DAr din moment ce sunteti prieteni nu va fi o problema nu?
-Da, nici o problema, i-am raspuns. Daca ma scuzati, eu merg in camera mea.
De ce trebuie sa mi se intample asta mie? Credeam ca de data asta soarta va fi de partea mea, dar nu! Acum va trebui sa raman o luna intreaga singura cu perversul acela nesimtit. Nici macar nu vreau sa imi imaginez ce se va intampla toata vacanta. In plus, si Bridgett a plecat din oras deci nu voi avea cu cine vorbi. Cum spuneam: e absolut groaznic!

Chris's POV

Trebuie sa stau cu ea toata vacanta? Ei bine, ar puteafi o oportunitate buna sa aflu mai multe despre ea, dar dacama apropi prea mult, la ce temperament ar, mai mult ca sigur ma va strange de gat iar apoi ma va fierbe in acid clorhidric.
Cum camera mea e chiar langa a ei, puteam auzi cu usurinta zgomotul obiectelor care probabil se izbeau de pereti insotite de tipetele sale nemultumite. Putem trage deci concluzia ca nu ii place deloc ce au hotarat parintii nostrii. Probabil o sa se obijnuiasca in scurt timp.
Zgomotul din camera ei a incetat, deci probabil s-a calmat.. Sau poate ca nu, deoarece imediat da buzna in camera mea.
-Daca ti la viata ta, nici sa nu indraznesti sa te apropii de mine toat vara! a tipat la mine apoi a plecat din camera trantind usa cu zgomot. O sa fie o vara lunga, foarte lunga

sweet_lory
Membru nou
Postari: 12

Capitolul 4

Vanessa's POV

Ei bine, ziua in care parintii nostri trebuiau sa plece a sosit extrem de repede iar acum eu si Chris stam in fata casei lui, pregatiti sa ne luam la revedere. Reusisem sa ma calmez putin in urma vestii primite insa cand mama a sosit si ea mi-a disparut ultimul strop de buna-dispozitie. Iar apoi a facut un lucru pe care ma temeam ca o sa-l faca: a venit la mine dandu-mi o imbratisare de-a dreptul sufocanta si a inceput sa bombane despre cat de ingrijorata a fost si cat de dor i-a fost de mine. Daca stia ca o sa ii lipsesc atat de mult de ce m-a trimis aici? L-am vazut pe Chris razand si strambandu-se la mine in timp ce mama ma imbratisa. Exact ceea ce imi lipsea: ca el sa rada pe seama mea dupa ce ramanem singuri.
-Imi reamintesti de ce trebuie sa ramanem singuri aici? am intrebat-o pe mama imediat ce s-a indurat sa imi dea drumul.
-Dar nu ramaneti singuri, scumpo, mi-a raspuns, uitandu-se la mine de parca mi-ar mai fi crescut doua capete. O sa vina cineva sa stea cu voi, a continuat ea cu un zambet ce nu prevestea nimic bun.
-Poftim?! am intrebat eu si Chris in acelasi timp. Glumeste. Trebuie sa glumeasca. Am saisprezece ani nu sase, pot sa imi port singura de grija!
-Dar mama... am inceput eu, adoptand cea mai trista si indurerata expresie pe care o puteam improviza, nu e de ajuns ca trebuie sa stau cu el? De ce trebuie sa vina cineva care sa ne supravegheze?
-Vanessa, chiar trebuie sa iti reamintesc ce s-a intamplat data trecuta? Ei bine da, recunosc, ultima data cand am ramas singura era cat pe ce sa dau foc la bucatarie iar una dintre masinile tatei a ajuns in piscina. Dar jur ca nu am idee cum s-a intamplat si in plus, asta a fost anul trecut.
-Mama ta are dreptate 'Nessa, ar trebui sa o asculti. In plus, credeam ca suntem prieteni, imi spune Chris inconjurandu-mi umerii cu unul dintre bratele sale, tragandu-ma astfel mai aproape de el si incercand din rasputeri sa nu rada de expresia mea furioasa. Cand a facut asta ambele noastre mame au chicotit ca niste adolscente entuziasmate si aproape ca puteam vedea cum li se rotesc un fel de rotite in capete, probabil planuindu-ne deja nunta. Minunat! Exact ceea ce imi trebuia acum. Iar daca tipul asta nu imi da drumul imediat cred ca o sa ii rup mainile.
Gandurile mi-au fost insa intrerupte de Sarah si Thomas, care coborau treptele razand. Am mers sa ii imbratisez pe amandoi in semn de ramas bun, imediat dupa ce am calcat "accidental" pe piciorul fratelui lor mai mare. Purtam tocuri deci cred ca o sa il doara o vreme.
Dupa ce ne-au cadorisit cu inca o serie de imbratisari si ne-au repetat niste lucruri pe care le stiam de ani buni, mamele noastre au hotarat sa plece in sfrasit, lundu-i cu ele pe Sarah si Thomas si lasandu-ne pe mine si pe Chris singuri, in asteptarea unei doamne care trebuia sa ne supravegheze. Destul de ironic nu-i asa? Eu trebuia sa fiu aici pentru a avea grija de doi copii - care apropo, au plcat la doar cateva zile dupa ce eu am ajuns, iar acum am ramas cu fratele lor mai mare, in asteptarea unei doamne care sa ne dadaceasca. De-a dreptul ironic, mai ales ca nici unul din noi nu mai e copil.
Am intrat in casa abia dupa ce masina ce le conducea pe mamele noastre a plecat spre aeroport. Planuiam sa merg in camera mea fara sa ii adresez nici un cuvant baiatului cu care aveam sa locuiesc in urmatoarea luna, doar fiindca mai mult ca sigur ne-am fi certat din nou, iar eu eram mult prea obosita ca sa ma contrazic cu el. In plus, nu primisem vestea cu bona foarte bine si o cearta nu ar fi cel mai bun mod de a ma calma asa ca am urcat in camera mea si m-am aruncat pe pat ingropandu-mi capul intr-o perna. Uneori chiar am impresia ca intreaga lume comploteaza impotriva mea. Unul dintre cazurile acelea: chiar acum! Vreau sa spun, mama tocmai a plecat in Italia, unde sunt niste magazine de-a dreptul grozave iar eu am ramas blocata aici cu Chris, care sincera sa fiu nu e cea mai placuta companie. Iar acum, ca sa puna capac la toate afara e o vreme groaznica si probabil va incepe ploaia in curand. In plus Bridgett nu s-a intors inca in oras si nu am cu cine sa vorbesc sau sa imi petrec timpul! Mi-am ridicat capul din perna si am privit in jurul meu. Camera aceasta era draguta insa nu se compara cu cea pe care o aveam eu acasa. Inca nu inteleg de ce nu am putut ramane acasa. Sarah si Thomas erau cei de care trebuia sa am grija, iar acum ca ei doi plecasera ar fi trebuit sa plec acasa. Dar nu- mama m-a obligat sa raman aici sai sa il suport pe Chris. Ei bine ea crede ca suntem prieteni dar asta e tot din vina lui.

Afara incepuse deja sa ploua si la scurt timp dupa am primit un SMS. Era de la mama : "Am ajuns cu bine la aeroport. Apropo, doamna Starling soseste maine deci aveti griva de voi pana atunci.". Din ceea ce scrisese, domna Starling trebuie sa fie bona. Am coborat la parter sa-mi fac un sandwich si l-am vazut pe Chris stand pe canapea si citind o revista. Asta face mai mereu cand il vad. E oficial: baiatul asta are nevoie de o viata! Mi-am luat sandwich-ul si am uract din nou la mine in camera. Totul decurge bine pana acum. In regula, au trecut doar doua ore de cand au plecat parintii nostri si cand n-am intalnit n-am prefacut ca nu ne vedem unul pe celalalt, dar de obicei pana acum trebuia sa fi tipat unul la celalalt de o multime de ori. Poate asta e un inceput, dar vara aceasta tot va fi una groaznica. Ziua a trecut repede fara vreun incident special, desigur in afara de faptul ca era cate pe ce sa alunec pe scari din cauza unei reviste lasata acolo de Chris si bineinteles ca ne-am certat din nou, iar acum eram in temporarul meu pat, imbracata in pijamale, lasand somnul sa ma cuprinda.

Un zgomot asurzitor m-a trezit din dulcele meu somn. Am privit ceasul- ora 2:37. Eram putin cam adormita si mi-a luat ceva timp ca sa imi dau seama ca tot zgomotul venea din camera alaturata. Serios acum, baiatul asta chiar ca nu e in deplinatatea facultatilor mintale. Cine asculta muzica la ora asta?!
Am batut furioasa in perete, insa singurul raspuns pe care l-am primit a fost ca zgomotul s-a amplificat. Si sunt sigura ca a facut-o doar ca sa ma enerveze. Am iesit din camera si m-am indreptat spre camera lui unde am ciocanit de cateva ori bune la usa inainte sa se oboseasca sa deschida.
-Ce vrei? m-a intrebat de parca ceea ce facea el era complet normal si eu eram o ciudata fiindca ii bateam la usa la o ora atat de tarzie.
-Ce vreau? Cum adica ce vreau? Vreau sa dorm! Si din cate observi nu pot sa fac asta fiindca cineva asculta muzica la ora doua noaptea! am tipat la el furioasa.
-Ei bine, obisnuieste-te, fiindca nu imi e deloc somn si vreau sa ascult muzica, mi-a raspuns complet indiferent apoi mi-a trantit usa in nas. Cum indrazneste!?

sweet_lory
Membru nou
Postari: 12

Sa va pun si pozele pe care am uitata sa le atasez mesajului precedent:

Parintii lui Chris:

Parintii Vanessei:

Stiu ca par cam tineri pentru a avea niste copii de saisprezece ani dar asta e tot ceea ce am gasit. Oh, si imi pare rau ca nu am scris nimic de tatii celor doi. Probabil vor aparea in alte capitole.

LadyC
Membru nou
Postari: 3

Daca as fi in locul tau mi-as lega o franghie in jurul gatului sincer

))
Cum naiba poti fi asa nemernica incat sa furi niste povesti?
Ce dracu,te-a facut maicata fara imaginatie?
Mori bitch !

Pagini: 1

Mergi la