BellAdministrator
Postari: 12
|
|
Capitolul 1: Eu!
Ma uit in stanga,ma uit in dreapta si ce vad?Aaaa,da!Cosmarul in care sunt prinsa de la ora opt dimineata pana la doua dupamasa.
Dupa calculele mele indelungate pe care le-am facut pe coperta caietului meu de romana am observat ca trecuse de ora unu.
Numele meu este Patricia Marina Pop. Am 12 ani si sunt in clasa a VI-a. Parul meu este de culoare satena si am ochii caprui.
Locuiesc in Oradea si invat la Oltea Doamna sau mai cunoscuta,Generala 4.
Duc o viata normala,nu sunt cine stie ce fata populara sau cunoscuta. Sunt doar o fantoma printre alte sute ce bantuie scoala in fiecare zi.
Culorile mle favorite sunt negru,verde,albastru si mov. Urasc rozul si rosul si in special culorile foarte tipatoare.
Sunt fana anime, China Dolls,Lady Gaga si multe altele. O urasc pe Hannah Montana si binenteles pe Sakura Haruno si pe obsesia ei, Sasuke Uchiha.
Deci sa revenim. Probabil va intrebati,de ce calculam pe coperta caietului de romana ,ora. Pai sa vedem... Faceam asta pe caietul de romana pentru ca pe cel de matematica ni-l verifica iar cel de franceza e plin de semnaturi si desene cu anime. Si de ce socoteam?Pai bietul ceas o dat coltul pentru ca l-a spart cineva, iar acum se odihneste sub un kilogram de hartie si alte prostii in gunoi. Nimeni nu s-a ingrijit sa cumpere altul,ca doar ne doare mana pe toti sa dam 3 lei sau mai mult pentru un amarat de ceas de birou,nu? Ei bine,pe mine pot spune ca ma dare,avand in vedere ca alocatia mea e cat primeste cainele cand danseaza,adica zero!
Ceva se aude. Era sunetul dumnezeisc...sunetul libertatii!In sfarsit orele s-au terminat.
Imi indes cu putere cartile in ghiozdan si o iau la picior pe coridoarele aglomerate,pana ajung la parter pentru ca noi,binenteles,la ultimul etaj,adica trei,avem clasa!
Dupa o jumate de ora de mers pe jos,am intrat pe usa apartamentului si mi-am trantit geanta pe scaunul din bucatarie.
Priveam in jur dupa o urma de viata,dar nimic. Se pare ca tata din nou lucra pana tarziu.
Imi place mult de el. Este o persoana prietenoasa si amuzanta,constiincioasa si perfectionista. Uraste sa lase ceva deoparte care nu l-a terminat. A avut grija de mine de cand mama a murit,adica pe cand eu aveam vreo patru ani.
Lucrurile au mers foarte prost de atunci dar icnercam sa trecem peste asta.
M-am intins pe covor si pret de 10 minute,m-am uitat cum zboara mustele pe pereti pana a venit si el acasa:
-Ooo,buna!imi spune entuziasmat.
-Ce s-a intamplat?
-Nimic!
Oare asa sa fie?
Capitolul 2:RPC?rpc...ce doamne e RPC!?
-Dar nu cumva esti cam prea vesel?
Ne-am privit unul pe altul cateva clipe apoi mi se adreseaza,lasandu-se in genunchi:
-Scumpa mea,viata o sa ni se schimbe...
-Poftim?
-O sa mergem in RPC!
-Ce este "RPC"?
Cand imi auzi intrebarea,o urma de satisfactie i se citi pe fata,probabil pentru ca nu stiam ce inseamna.
Lasa doua plase in bucatarie si pleaca la baie. Eu ață,sa vad ce a cumparat si ma impiedic,ca intodeauna.
Am observat cand ma ridicam de pe faianta rece ca tata vorbea la telefon. Aveam doua alegeri. Prima sa merg sa alfu despre ce vorbeste,a doua sa ma uit prin bucatarie. Mai astepti raspuns,nu-i clar?
In cateva clipe urechea mea s-a lipit de usa si am inceput sa ascult. Pacat ca auzeam doar cateva cuvinte asa ca am lasat-o balta.
Oare ce putea insemna?Ce am auzit eu a fost: „Ambasada Romaniei” , „mutam” , „repede” si „firma”.
Deci poate ca propozitia suna asa: „ Firma se muta repede cu Ambasada Romaniei?” Nu…nu cred asa.
Incepeam deja sa-mi pierd rabdarea. Ce doamne inseamna RPC?
Ca sa gasesc alinare ma asez la calculator si vorbesc cu o prietena:
Patricia99Mari000:Sallut!
Scumpika_andreiutza998:Sall, cf?
Patricia99Mari000:Bine,tu?
Scumpika_andreiutza998:Bn!
Patricia99Mari000:Aham…Ai auzit de RPC?
Scumpika_andreiutza998:Normal!Cn nu stie?
Patricia99Mari000:Lumineaza-ma si pe mine!
Scumpika_andreiutza998:cum sa-ti explic….aaa…e atunci cand desenezi pe o imag anime.
Patricia99Mari000:Sigur?
Scumpika_andreiutza998: Dap!
Patricia99Mari000:Aha,mersi!
Scumpika_andreiutza998:Npc!
Patricia99Mari000:Ok,bye bye!
Scumpika_andreiutza:Pa.
Da sigur!Acolo vrea tata sa ne mutam?nu poate fi asta! Ce poate insemna RPC,pentru numele Sf. Patrick!!?!?
Capitolul 3:Tot mai bine decat Italia...
Am si utiat ca am scoala maine. Ce calvar!Nici nu stiu daca mi-am notat bine tema.
Scotocesc prin geanta dupa vreo foicica pe care sa scrie ceva sau un numar de pagina dar nimic.
Nu stiu de ce,dar din nou doream s-ami incerc norocul cu tata:
-Tata,pot sa nu merg maine la scoala?
-Sigur!
L-am privit cu ochii cat farfuriile:
-Poftim?Dar tu trebuia sa zici ca "Scoala te face mare!Nu poti loipsi de la scoala doar pentru un moft!"
-Ei bine,e adevarat,dar avem multa treaba si ce-ar fi sa iti cureti camera,devreme ce nu mergi maine la scoala?
Am acceptat inca uimita dar si confuza. Poate pana la urma,l-au furat pe adavaratul tata,martienii?
Incep sa fac curat da dupa vreo ora,se vedea ca nu dau nici rezultat. Spuneai ca a trecut un uragan pe aici si si-a facut de cap.
O bataie in usa am auzit si m-am oprit:
- Sa inteleg ca te-ai plictisit?
-Da!
- Atunci te rog sa pui lucrurile in cutii.
-De ce?
-Pai ti-am zis ca mergem in RPC!
Aaa...deci noi de fapt ne mutam...inteleg. Dar unde? Fata mi s-a albit....
Doamne nu in Italia!Nu vreau in Italia!Nici spania!Franta si germania sunt mai convenabile...
Tata a plecat. Nu ma deranjeaza,adica chiar doeam sa stau putin singura sa meditez.
Fara s-ami dau seama am inceput sa plang si m-am gandit sa-mi i-au larevedere de la prietenii mei dar tot in acelasi timp,imi venea sa tip.
Lumina se revarsa in camera mea,plina de cutii maroni de carton,ce aveau in ele lucrurile mele.
Cand am ajuns in bucatarie am observat ca tata manca prea repede:
-Unde toata graba asta?intrebam cu o voce tremurand.
doar dupa cateva clipe mi-am dat seama cu ce ton intonasem.
-Haide!Trebuie sa ajungem la aeroport!Imbraca-te!
Dupa o ora si catva,am ajuns la aeroport si ne-am dus sa ne cantareasca bagajele.
-Patri,asteapta aici pana ma intorc.
-Bine...
De parca as fi asteptat eu. M-am dus ata la sucuri si mi-am luat unul,apoi m-am intors.
Dupa vreo 20 de minute reveni si el iar acum,asteptam imbarcarea...
-Tata,deci noi ue mutam?Ce e RPC?
-Ne mutam in China.
Cand am auzit cuvantul China,m=am inecat cu sucul si l-am scuipat din greseala pe un alt om:
-Poftim!? Nu vreau in China!
-Dar mai gandeste-te!Am primit o oferta incredibila de munca la Ambasada Romaniei de acolo. Vom trai o alta viata!
-Of....
Cel putin e tot mai ibne decat Italia...
Capitolul 4: In avion
Asteptam nervoasa si-mi treceam greutatea de pe un picior pe altul:
-Linisteste-te,o sa vin intr-o clipa!
-Asa ai spus acum o ora!
-Ei...^.^"
In sfardit,dupa vreo 40 de minute,a aterizat avionul si abia acum ne-au zis ca avea intarziere,ce nenorociti!
Avionul se numea SkyEurope si avea o cursa speciala cu o reducere speciala asa ca l-am ales pe acesta. Are coada rosie si in afara de aripi,totul e albastru,plus ca mai scrie mare si enervant: WWW.SKYEUROPE.COM . De mare..este destul de mare cea ce-mi convine.
Dupa ce ne-am asezat la locurile noastre am incercat sa privesc pe geam:
-Heei!E locul meu,nu te lasa pe mine!
Ma uit in sus,ma uit in stanga,in dreapta,si cand ma uit in jos,vad un batran de vreo 75 de ani.
-Binee..."Bine pe naiba!"
Stewardesele au inceput sa umble pe culoar si ne-am legat centurile si am decolat. Ma simteam lipita de scaun,o senzatie superba!
-Doamnelor si domnilor,am ajuns la altitudinea dorita,va puteti scoate centurile,dar pentru niste eventuale tulburente,va rugam sa le tineti cuplate,multumesc. Ladies and gentlemen, we got the desired altitude, you can remove the belts, but for some tulburente possible, please keep them coupled,Thank you.
Deci asa...Ei bine,o voi lasa cuplata,chiar daca imi vine sa fug pe culoar.
A mai trecut o jumate de ora din cele sase iar batranul de langa noi a inceput sa injure la telefon:
-Scuzati-ma,dar trebuie sa opriti telefonul!
-Taci,mucoas-o!Ce!?Cum draku nu porneste nici acum!?
Am ascultat injuraturile lui inca catva timp si m-am enervat:
-Nene,da' ai pus benzina?
Acesta explodeaza si acolo a intervenit tata sa-l linisteasca.
Ce intepati mai sunt si pe aici!
Capitolul 5:Asta e...
In sfarsit am aterizat!Doame ce calatorie infernala! Arunc priviri peste tot in jur si vad o puzderie de asiatici. Grozav! "Bine ati venit in Romania Asiatica!Tineti bine de bani si valize!Multumesc pentru intelegere!"
Oh ce mi-as dori sa aud mesajul acesta dar nu....Suntem in China!Cea mai popuala tara din lume!Cine stie ce fiinte traiesc pe aici!?Poate daca sunt rea,ma arunca in Desertul Gobi.
Un fior imi trece pe sira spinari si ma lipesc de tata,pentru ca sa ma pierd pe aici,ar fi ultimul lucru pe care l-as face.
-Haide!
La iesirea din aeroport,ne aseptau un barbat si o femeie.
Tipul era bine facut si purta un costum de gala,iar cealalta,chinezoaica probabil cu o rochie draguta verde stransa pe talie cu un cocor ce-si lua zborul:
-Bine ati venit!ne saluta.
-Bine te-am gasit!Am calatorit minunat.
-Bun!Aceasta este doamna Chen,va va arata locuinta.
Aceasta zambeste prietenos si imi intinde mana:
-Bine ai venit printre noi. imi spune,ca si un salut.
Am ramas gura casca dar am inchis-o,ca nu cumva sa intre vreo musca chinezeasca sau ce au ei pe acolo.
-Vorbesti romana?
-Binenteles!Cum te numesti?
-Patricia Marina Pop.
-Frumoase prenume.
-M-multumesc...
Doamna Chen ne--a condus la o casa ,ce semana mai mult a bloc:
-Tata!Ai spus ca o sa locuim la casa,nu in alta cocioaba ,la bloc!I-am reprosat lui,dar totusi,doream sa se simta vinovata si chinezoaica asta Chem sau cum o chemao.
Pana la urma,s-a dovedit ca nu locuiam intr-un singur apartament,ci aveam tot blocul. Este asa grozav!Intodeauna mi-am dorit sa am doua camere,iar aucm pot avea un etaj doar al meu!
-Eh,sa inteleg ca va convine?
-Da,este perfect!raspunde tata.
Cei doi au mai ramas la discutat,dar nu i-am auzit,pentru ca eram prea ocupata sa fug de colo colo.
Capitolul 6: Un nou început
Totul e așa super!Evitând binențeles faptul că sunt în China:
-Marina,ți-ai adus cărțile și caietele,nu?
-Da...
-Bun,că de mâine începi școala!
-Sigur,sigur...CE!?
-Trebuie să mergi la școală!
-Cine spune!?
-Legea!
Al naibii lege!Să vedeți voi că atunci când voi ajunge președinte nu voi mai obliga copii să meargă la școală. În fond,cine are nevoie de ea!?
Dimineața am avut o surpiză plăcută. Cursurile începeau la ora nouă dimineața,cea ce rezultă,încă o oră de dormit...Și când nu se putea mai bine...
-Trezește-te că altfel întârzii!
-Dar e doar opt!Cursurile încep la nouă! după câte îmi amintesc când spionam.
-Dar de unde ști?
-Aaaa...ăăăă...Mi-a spus vecina!
-Care vecină că suntem singuri în bloc!
-He,he,he...Îngân stânjenită.
Off,mai rău de atăt nu se poate.
Mi-am îndreptat atenția spre un teanc de haine,ce au ajuns înaintea noii mobile. Ce am de pierdut?
Scotocesc ce scotocesc până dau de niște blugi negri și un tricou albastru de caraibe. Este tricoul meu favorit și de aceea doream să merg cu el în prima zi.
Coboram treptele rapid și când am ajuns jos,eram ruptă de oboseală,deoarece îmi alesesem camerele de la etajul patru.
-Haide!
-Mă grăbesc cât pot!
Dintr-un salt am și ajuns în mașină,încă un lucru pentru care am fost certată,cu pretextul că: „Mă puteam lovi.”
În fine...Priveam nepăsătoare pe geam la nenumăratele magazine mărunte ce se înșirau pe străduță. În vitrine zăream diferite lucruri,de la păpuși Matroska, până la portul popular.
Mașina s-a oprit iar eu m-am lipit de geam,pentru că n-o facuse prea bland,mai degraba forțat:
-Am ajuns!
Privirea mi se aținti pe o clădire imensă albă și cu multe geamuri. Ei bine,cladirea asta mă facea să mă simt ca acasă. Îmi amintea de penitenciarul din Oradea.
La intrare stătea o doamna in jur de vreo 40 de ani.
Tata ma îndemnat să cobor din mașină,pentru că eu nu ași fi făcut-o nici decum.
Cea ce probabil ne aștepta pe noi veni langă mine și ne-am holbat una la alta un timp:
-Welcome to our school,Patorișia!
-Oh,yesthenks you! am încercat să nu mă strâmp pentru că mi-o pocit numele.
Hmm...Era îmbracată cu un pulover verde kaki și purta o fustă neagră.
Ne făcu semn să o urmăm și veni în pas cu mine:
-Is blue Caribbean?
-Yes!!
În sfârșit cineva ce știe numele acestui albastru frumos!Ei bine,se pare că m-am dat de gol,cand m-am imbujorat un pic,dar ea mi-a zâmbit satisfăcută.
Începe să vorbească cu tata dar nu prea îmi păsa ce anume,adică nici bună la engleză nu eram:
-Marina,ea este Xiao Ya.
-Please tell me Ya!mi se adresează curioasă dar totuși într-un fel excitată de idee.
-Ok.
-Este directoarea acestei școli și dacă ai nelămuriri,doar să te duci la ea!
Încep sa flutur mana in aer vesela iar cei doi adulți s-au uitat unul la altul uimiți:
-Cum se spune „nelămurire” în chineză,pentru că voi avea muuuulte,de acum!
_______________________________________
|
|
