BellAdministrator
Postari: 12
|
|
Capitolul 1: Supachaya Lattisophonkul
Aparatul de tatuat tremura în mâna artistei ce-l folosea. Linie dupa linie,desenul se contura iar un dragon chinezesc magnific ce ținea într-o ghiară Terra iar în cealaltă luna,fu rezultatul.
-Gata,am terminat. se auzi vocea tatuatoarei ce începea să strângă culorile de pe măsuța neagră ce servea drept suport. Ce părere ai?
Fata merse numai decât în fața oglinzii ce statea prinsă de peretele roz țipător alături de niște chitare electrice ce străluceau în lumina neoanelor, și-și ridică tricoul cafeniu pentru aș-i admira tatuajul.
-Este perfect,mulțumesc mult!
-Cu placere!
Și cu asta se încheie ziua de lucru a artistei Supachaya Lattisophonkul. Își luă geaca neagră cu glugă sfâșiată și a ieșit pe usă,închizând apoi salonul „TATTO CHAN ZAI” .
Ridică mâna sus și opri un taxi:
-Unde să vă duc,domnișoară?
-La cafeneaua din mijlocul parcului,vă rog-raspunse cu o voce tensionată-dar sper să vă grăbiți.
-Binențeles!
Supachaya deschide portiera mașinii și se aseză în spate,punându-și centura. Căută ceva prin geanta in formă de stea și scoase o oglinjoară unde își privi trăsăturile.
Ochii onixii strălucitori îi scoteau în evidență pletele vopsite jumătate blond,până la umeri puțin ciufulite. Acest lucru o deranjă și încep să și-l netezească ușor cu mâna palidă.
Avea un motiv deoarece era tensionată. Întârzia la întâlnirea cu iubitul său,Dan Chun Myu și nu dorea asta,deoarece simțea că-l neglijase din cauza slujbei sale si a „hobbi-ului” ce-l săfârșea alături de partenera sa într-o Casă de discuri.
Șoferul se ținu de cuvânt,deoarece in cinsrpezece minute se și aflau la intrarea parcului cetral din Bankok.
Mulțumi fericită și-o zbughi pe ușă,făcând abstracție la faptul că purta tocuri de zece centimetri.
Fugea pe aleea pavată frumos cu dale azurii dar se pare că prea se grăbea deoarece-și rupse un toc.
Grozav! Bine că am de rezervă.
Scotoci prin geanta aparnt mică și scoase un pantof cu modele de leopard exact la fel și-l încălță,pe cel stricat bagându-l în coșul de gunoi.
După încă cinci minute la orizont se zărea cafeneaua și mări pasul.
Toată lumea o privea mirată iar cineva țipă începând să alerge după ea.
Uff...poate fi ceva mai rau!?
Cafeneaua era goala,cea ce o întristă,deoarece el îi promise că se vor întâlni acolo.
Chiar când era pe punctul să părăsească locul acela o mănă caldă îi atinse umărul:
-Ai întârziat...ca de obicei. spuse o voce masculina tânără puțin supărată.
-Îmi pare rău,dar am terminat târziu. Mă ierți?
-Poate...răspunse zâmbind chinezul brunet.
Supachaya se aproprie de el și-și contopiră buzele într-un sărut pasional:
-Acum mă ierți?
-Sigur!
Băiatul o strânse în brațe și-o pofti la o masă draguță afară.
Bagă mâna în buzunar relaxact și căută ceva. O figură îngrijorată și aiurită se schiță pe chipul său ce părea în jur de vreo douăzeci și cinci de ani,deoarece se pare că nu se afla nimic în buzunar.
-Ăăă...iubi,merg până la...ăăă...baie.
-Baie?În parc? întrebă curioasa privindu-l fix în ochi.
-Și toaletele publice sunt bune la ceva,nu?
Se ridică zgomotos de la loc și începu să fugă pe alee până se asigră că partenera sa nu-l mai vede.
Nu-mi vine să cred c-am uitat cadoul pe masă! Vai,esti un tâmpit DragonZ!găndi el nervos și stresat.
Să nu credeți cumva că lui chiar îi trebuia la baie. Se dusese țintă la rondul de flori și-l mai rări puțin iar apoi fugi înapoi la Supachaya.
Acestea, se pare că nu-i pria să aștepte după prietenul său deoarece avea o expresie dezabrobatoare dar se mai domoli când zări forile:
-Pentru tine! zise Dan Chun oferindu-i buchetul.
-Ooo,mulțumesc! Ești un dulce! Îmi amintesc mult de cele din parc!
-Aaa...păi,le-am luat dintr-o florărie mai demult și...
-Oau,deci ții florile în buzun?
-Eu..eu...
Fata izbucni în râz și-l îmbrățișă drăgăstos:
-Oh,Myu,ești o figură!
Capitolul 2: Pailin Lattisophonkul
Tic tac,tic tac făcea un ceas în formă de margaretă ce stătea suspendat pe peretele verde pal.
Razele calde ale soarelui se revărsau prin ușa transparentă de la balcon și luminau camera.
Pe patul mare din mijlocul dormitorului stăteau înșirate multe cărți deschise la pagini diferite,mari și mici,groase și subțiri sau cu copertă colorată.
O fată șaten spre blondă stătea și silabisea ceva pe acolo și completa într-o culegere mică din când în când până simți că a făcut destul și se ridică.
De ce trebuie să-mi fac temele pentru japoneza!?De ce-mi dă teme!?se revoltă în gând Pailin Lattisophonkul.
Se îndreptă spre dulap și scotoci după ceva confortabil deoarece acum purta niște blugi sfâșiați și un tricou roșu cu pete galbene.
Scoase o rochie albă mai scurtă iar după ce și-o puse,se admiră în oglindă.
Ochii negri sclipeau slab ca două stele ce-și trăiau ultimele clipe înainte de a se stinge,iar pielea palidă o făcea să semene cu o fantomă,dar rezolvă asta într-o clpă. S-a dat cu puțin fond de ten iar obrajii să-i au căpătat mai multa culoare.
Pailin tâșni pe ușa maronie și coborî în sufragerie. S-a așezat pe canapea,în fața televizorului și-a început să butoneze telecomanda plictisită,până simți ceva ce-o incomoda. Era porlomeul ei în formă de broscuță iar din el picară carnetul de conducere și buletinul.
Off...Grozav...
Tocmai când le punea la loc,telefonul a început să sune. Fata ridică receptorul și-l puse la ureche:
-Pailin la telefon.
-Pailin?Sunt eu Supachaya. Auzi, cred că voi dormi la Myu noaptea asta.
-Da? Bine,dar nu uita să nu-l lași să te invadeze prea mult! raspunse ea vrând să pară haioasă.
-Ha,ha,ha mor de râs. Deci,pe mâine surioară!
-Pa pa.
Pailin puse receptorul jos puțin supărată. Ura când Supachaya dormea cu Dan Chun Myu sau ieșeau la întâlniri sau se sărutau. Nu pentru că îl iubește ci din cauză că era geloasă pe sora sa mai mare. Nu-i plăcea faptul că ei îi reușise din prima relație,iar ea,care a fost impreună cu cel puțin cinci băieți, tot a rămas să-și mănânce tăiețeii singură.
Se tolăni pe canapea încă bosumflată și se uită la o emisiune unde se făcea un top la melodii.
Când auzi că piesa „Hurie mun dee” cântată de China Dolls era în top de cinci săptămâni țipă fericită și sări în picioare începând să danseze.
Capitolul 3: La Dan Chun Myu
Supachaya scotoci prin geanta si scoate un ruj,dar cand vru sa se dea cu el pe buze,Dan Chun o opri:
-Ce faci?
-Pictez,tu?raspunde ironic incruntadu-se in oglinda pentru ca n-o lasa sa se rujeze.
El rase bland si-si inclesta mainile peste talia fetei lipind-o de pieptul lui:
-Pailin nu s-a suparat,nu?
-Ea mereu se supara.
-Totusi oare de ce?
Nu astepta raspuns deoarece si el o cunostea pe sora ei mai mica.
O conduse pe niste strazi inguste dar totusi, estetic aratau bine,deoarece aveau magazin langa magazin. Supachaya adora acel loc. Aici gasea mereu toate nimicurile de pe Pamant si le cumpara fara incetare,cat despre Pailin? Ea nu indragea aceste mici "buticuri",considerandu-le de tarani.
Dupa vreo zece minute de mers au ajuns in fata unei case mari albastre.
Dan Chun isi scotoci buzunarele si scoase o cheie micuta si galbuie cu care deschise usa si o pofti inauntru.
-Sti,locul asta pare mai mare de fiecare data cand vin din nou.
-Ce bine ar fi atunci sa am o camera cat un dojo. chicoti acesta in timp ce se descalta.
Televizorul tipa in sufragerie iar cineva statea tolanit pe fotoliu cu telecomanda in mana mutand ba de la un meci de fotball ba de la telenovele. Acesta era Xin Lao ,fratele mai mare a lui Dan Chun.
Imi aminteste de Pailin cand nu are inghetata!rase in gand Supachaya si-l saluta prietenos.
Acesta mormai ceva si reveni la activitatea sa.
Sora mai mica se hotarase sa-si piarda timpul jucand un jocul video "Monster kombat 5" si facu asta pana la ora noua seara.
Afara era destul de rece. Stele dansau pe bolta intunecata ce parca inghitea Pamantul. Vantul batea cu putere,tinand orice vietate in adapost.
Supachaya nu simtea frigul ce era afara. Ea statea ghemuita doar in lenjerie intima langa iubitul ei,imbracat de altfel si el sumar.
-Myu,crezi ca Pailin ma uraste?
-De ce crezi asta?intreaba baiatul cu o voce scazuta de parca se mai afla cineva in camera.
-Nu stiu...simt ca uneori parca ma fulgera cu privirile.
-Asta este problema ta, Pacha,iti faci griji pentru toate! Nu te mai gandi la cei din jur,ci doar la tine!
-Ha ha,bine stai sa cuget...Ah,da,uite raspunsul: NU!
Myu zambi dulce si se apleca peste ea,oblingand-o sa se intinda.
-Atunci incearca macar cand esti alaturi de mine...
In camera se crea o atmosfera placuta dar totusi inabusita. Doar unele soapte de placere se auzeau in intuneric.
Supachaya isi rezema capul de pieptul baiatului si zambi,intorcandu-se cu fata la el.
Ce bine ma simt...cred ca as sta aici o vesnicie.
Cand era pe punctul de a-si uni buzele pentru ultima data cu acesta,inainte sa se culce,telefonul a inceput sa sune:
-Ce!?Nu e corect!Momentul meu de glorie! Se planse baiatul.
Fata se ridica ametita putin si raspunse:
-Alo?
-Supachaya? Haide la noi! A luat foc casa…
-Poftim!? Pailin? Tu esti?
-Da…Imi pare rau…Sunt asa o imatura.
Aceasta fu ultima replica a blondei ce privea deznadajduita caminul lor cum ardea din temeli. Nu se putea hotari daca sa sune la pompieri,deoarece nu simtea nevoia.
Capitolul 4: China Dolls
Supachaya a venit numai intr-un suflet acolo. Cand o zari pe Pailin stand in fata casei ghemuita parca o piatra de pe inima ii fu luata,imbratisand-o puternic pe sora sa:
-Vai! Am crezut ca ai patit ceva,esti in regula? intreaba gata sa izbucneasca in plans.
-Nu,Pacha...Sunt bine,dar totusi uimita.
-Cum doamne ai reusit sa dai foc la casa!? se trezi sa comenteze Dan Chun,care inca era enervant de faptul ca ii intrerupse ultimul sarut.
-Pai mi-am facut mancare si am pus ulei si am uitat de el si a inceput sa arda si-am aruncat de la distanta o cana de apa si am facut o flacara de 6 metri.Nu mare lucru. raspunse cu o fata mototola in timp ce se ridica de pe jos.
Vecinii au sunat la pompieri in locul ei iar cand au terminat de stins inecendiul, s-a observat din pacate ca nu mai se putea recupera nimic.
Supachaya era gata sa bice in genunchi si balbai niste cuvinte despre o biblioteca dar omul ii spuse ca totul a fost distrus.
-Suntem falite...murmura pentru sine fata,dar toti si-au intors ochii spre ea.
Li se parea ciudat faptul ca auzeau asta de la o mega vedeta asiatica,mai ales cand aceasta era Supachaya Lattisophonkul, o adevarata mandrie de femeie ce-si hotara singura viitorul nu ca altele.
-Ce vrei sa spui? intreba alarmata Pailin asezandu-se langa ea pe betonul rece.
-Eu tine-am banii in cartile din biblioteca...Iar acum toate cartile au ars,odata cu banii nostri.
-Pai priveste partea buna,ai macar in banca,nu-i asa?adauga Myu incercand sa-si consoleze prietena.
-Nu e chiar asa...Eu nu am cont la banca...Pailin e o cheltuitoare iar din cauza ca-i sora mea si traieste cu mine,imi poate lua bani din cont iar ea si cu economiile noastre nu sunt bine impreuna...
Pailin isi stranse mainile la piept vrand sa para indignata dar nu reusea,pentru ca stia adevarul,tot ce spusese sora ei mai mare era negresit.
Inca nu le venea sa creada c-au pierdut casa. Se simteau din nou abandonate si fara aparare,la fel ca si atunci cand le parasise mama lor deoarece le considera bune de nimic. Pe atunci Supachaya avea 19 ani iar Pailin doar 12. Sora sa mai mare a luat toate responsabilitatile pe umerii sai,pierzandu-si astfel aproape toata adolescenta. Prima data,au locuit la rudele tatalui lor,care de altfel fusese omorat de minunata lor mama cand a auzit c-o inseala,dar nu au reusit sa faca nimic,deoarece intr-un mod misterios, si rudele acelea au disparut odata cu parintele. Ce ciudat,nu-i asa? Cand erau pe punctul de a sfarsi pe strazi,o lumina de speranta se ivi,deoarece Pailin a castigat un concurs de cantat si asa au ajuns sa isi inregistreze melodia castigatoare,acesta fiind inceputul cunoscutei si adoratei trupa China Dolls,formata de cele doua sore. Cantecele lor au fost placute din totdeauna deoarece erau vesele si pline de viata,cu ele dorind sa uite trecutul greu prin care au trait si sa o ia de la capat.
Hwa Hwa si Bell,adica Pailin si Supachaya,au avut sansa la o noua viata si n-au irosit-o, muzica lor ajungand in top-urile Asiei si devenind automat una dintre cele mai mari senzatii thaipop din acea vreme.
Totusi Bell nu a avut credinta ca vor reusi cu o trupa,ramanand sceptica pe acest subiect,deoarece considera ca oamenii sunt foarte schimbatori iar poate saptamana asta mai sunt in varf,dar poate urmatoarea,se vor trezi fiz la coada,asa ca si-a terminat studiile legate de arte si politica,deschizandu-si un salon de tatuaje care se pare ca obtinea aproape la fel de mult ca si China Dolls dupa un mini concert,cea ce era o veste grozava.
-Hwa Hwa,zi-mi ce ne facem? ingana Supachaya inca putin socata.
-Pai ce sa facem? Incercam sa traim ca mai demult,doar ca de data aceasta,vom da un concert din care vom castiga tot ce-am pierdut!
-Nu ai idee cat de inseli...murumra trista Bell in timp ce se ridica de pe asfaltul inghetat.
Capitolul 5: Planul salvator
-De ce ma insel?intreba curioasa si putin enervata Pailin din cauza faptului ca-i distruse "super-planul"
-Ca sa dam un concert,ne trebuie lumini,dansatori si mai ales scena,pe care trebuie sa le platim din banii nostrii pe care nu-i avem.
-Rezolv eu asta! Am putea face o colaborare iar atunci am canta impreuna in concert. sugera Myu batand-o usor pe spate pe Supachaya.
-Ar fi o idee grozava!
Bell zambi fericita deoarece ele aveau impreuna cu el cel putin vreo douazeci de piese.
-Si am putea-o chema si pe Zakichai! Am face un mega-concert!
Hwa Hwa avea o idee foarte buna, Fumiko Tonori adica Zakichai,era cea mai buna prietena a lor si zis si facut.
Bell scotoci prin buzunar si scoase un celular cu sina negru cu pietricele colorate si butona un numar.
In timp ce sora sa mai mare suna, Pailin se intoarse spre multime:
-Atentie toata lumea! Deci dupa cum ati auzit va fi in curand un mega-concert! Spuneti-le tuturor si va asteptam acolo!
Cateva fete au tipat iar niste adolescenti au dat din cap zambind.
Se pare ca este bine sa ai fani uneori. gandi fata si se duse mai aproape de Supachaya ca sa aude ce vorbea la telefon:
-Deci,ti-ar placea sa canti alaturi de noi, Fumi-chan? intreba in japoneza ea si la un moment dat zambi satisfacuta inchizand telefonul.
-Va canta cu noi? Nu am inteles nimic din ce-ai bolborosit pe acolo! zise Pailin vrand sa para bosuflata.
-Da,a fost bucuroasa de idee si mi-a tinut o morala la telefon ca sa nu-mi fac griji de ce va fi in continuare. rase artista si-l batu usor pe spate pe Dan Chun Myu. DragonZ,pregateste-te pentru o tripla colaborare!
La ora zece dimineata, cele doua surori inca dormeau una langa alta in pat. Myu le-a lasat sa stea cu el pana isi rezolva problema,desi stia ca mama lui cea cu ifose,care din nou misterios a aterizat in vizita,fix cand a auzit ca iubitei sale i-a ars casa. Straniu,nu-i asa? Doamna nu o agrea pe Supachaya defel. O cinsidera un fel de "virus thaipop" care ii va "distruge" fiul,dar nu sesiza ca si el era un "virus" deoarece canta acelasi gen de muzica.
Nu-i placea faptul ca era in zodia tigrului,find o chinezoaica traditionala, deoarece asta insemna ca partenera va fi mult prea saritoare,nu cuminte si fidela ca orice alta sotie. Un alt lucru pe lista neagra se afla diferenta de varsta. I se parea inacceptabil sa aiba in familie o fata cu unsprezece ani mai mare ca si fiul ei.
Poate va intrebati cum de Bell arata asa de tanara la treizeci si sase de ani?Ea este mai speciala,are o boala cronica ce nu-i lasa corpul sa se maturizeze deci pe scurt, la varsta de optisprezece ani arata ca la paisprezece. Pe Myu nu-l deranja asta. El era impreuna cu ea de cand avea nouasprezece ani si niciodata nu a considerat-o un "extraterestru" la fel ca mama lui.
Capitolul 6: Fumiko Tonori
Fumiko Tonori a coborat repede din avion si a luat-o la fuga spre un taxi cu o pereche de ochelari foarte mari si negri:
-La adresa aceasta,va rog! spuse obosita taximetristului.
-Stiti,domnisoara,imi pareti cunoscuta...Hmm...
-Confuzie,siigur! Am venit din Tenerife la o ruda!
-Ah si eu crede-am ca sunteti vedeta aceia japoneza dar in fine,urcati in masina.
Uau,sunt cunoscuta pana si in Thailanda,grozav!
Isi pune centura si priveste absenta pe geam.
Nu-i venea sa creada ca bunele sale prietene au ajuns fara casa si se gandea la o rezolvare pentru ca stia la fel de bine ca si Supachaya ca va fi mai greu sa-si revina.
O frana brusca a oprit masina. Fumiko a dat cu capul in scaunul soferului,salvand-o doar faptul ca avea centura. Nu intreba ce se intampla,deoarece vedea cu ochii ei,pe masina se afla un barbat in blugi negri cu un tricou verde ce se uita fix la ea,iar inca doi au deschis portiera autoturismului:
-Stai linistit,nene,vrem fata! marai cel de pe capota.
Unul dintre derbedei puse mana pe ea dar aceasta se baga in cel mai indepartat colt al masinii,scotocind prin gentuta in forma de iepuras:
-Nu miscati!Am un...rimel si nu mie frica sa-l folosesc!
Cel ce o atinse mai devreme izbucni in ras,dar nu i se mai paru asa de amuzant cand artista il baga in ochi.
Pana la urma domnisoara Tonori a scapat fara nici o zgarietura deoarece isi gasise micutul aparat de electrosocuri pitit intr-un buzunar ascuns al gentii. Va imaginati voi continuarea.
-Iti multumesc mult,cum te pot rasplati?spune soferul fericit ca-l scapase de hoti.
-Duceti-ma repede la adresa aceia si nu-mi luati bani mai multi pentru stationare,bine?
-S-a facut!
In zece minute a ajuns la casa si din fericire,nu i-a luat nici un ban,drept rasplata pentru ajutorul dat.
Zakichai privea cu ochii cat farfuriile casa mare si albastruie ce se afla in fata sa si intr-un tarziu dupa ce hotari sa se mai holbeze si la altceva,batu la usa.
Capitolul 7:Tonori vs Chun Myu
Supachaya deschise usa vesela.
Fumiko o imbratisa si incepu sa vorbeasca repede in japoneza cu vorbe de consolare.
-Hei,sunt bine,crede-ma!spuse Bell.
omnisoara Tonori o lua in brate si pe Pailin,una din cele mai bune prietene ale sale iar in doua minute s-au facut nevazute.
Tipic loc...Ma lasa sa stau singura in fata usii...visul orcarei gazde.mormai in gand Supachaya si a inchis poarta.
O femeie mai in varsta cu parul negru aparu din bucatarie ,cu polonicul in mana:
-Ce se petrece aici!? Cine esti tu?
-Fumiko Tonori. sopti intimidata japoneza inca holbandu-se la ea.
-Adolescenti,enervanti! Nu aveti respect pentru cei mai invarsta ca voi!
Mai mormai ceva printre dinti si pleca din nou in bucatarie. Dan Chun Myu statea intr-un colt si se freca la cap stanjenit,uitandu-se cand la Bell cand Hwa Hwa. Ele nu au spus nimic,deoarece o cunosteau pe mama lui,in schimb Zakichai:
-Cine e aceia?intreaba fata netezindu-si parul brunet.
-Mama...
-Nu-i de mirare ca esti molau daca stai cu mama. Din cauza ta Pacha si Lin nu vor avea unde sa stea! Extraterestrule! se rasti indignata Fumiko la baiat.
Din cauza ca era scunda,ii ajungea pana la piept si o enerva faptul ca trebuia sa se ridice pe varfuri.
Biata de ea este foarte scunda iar Myu din contra,e destul de inalt pentru un chinez.
-Vorbeste copia lui Jackie Chan! Puteai mai bine sa iei numele lu Tinker Bell,deoarece doar ea e un spiridus!
-Nesuferitule! Si nu e in spiridus! Este o zana!
-Si care e diferenta dintre el si tu? Nici una!
-Ma faci cumva baiat!?
Fata enervata sari pe el.Acesta striga si incepusa o traga de par dar nu se lasa.Ii rupse aproape tot tricoul si inca-l mai si zgarie cu "ghiarele" sale facute la ultima manichiura.
Dan Chun se intoarse nervos spre Bell si-o intreba cum de putea sa aiba o asa prietena. Supachaya rase si-o ajuta sa se ridice de pe covor.
In schimb Hwa Hwa statea in poala fratelui lui Myu si manca un sendwich cu el privindu-i:
-Grozav! Parca ati fi la lupte! Ba nu! Este mult mai interesant ca la TV!
_______________________________________
|
|
