|
|
Plangeam de-a binelea acum. Plangeam fiindca ma luase de langa o noua prietena, plangeam fiindca urma sa ma intorc la o viata plina de durere si mai ales fiindca imi luase ultima sansa de a fi acasa. Sansa de a-mi revedea parintii.
Plansetele mele incepusera deja sa devina spasmodice iar el is apasa mai tare ghiarele ascutite in pielea mea. Am scos un tipat scurt, apoi mi-am dus mainile la gura suspinand infundat. Am continuat sa zburam o bucata de timp. Vandul adia placut iar eu abia puteam tine ochii deschisi. Era ciudat totusi, fiindca ma trezisem cu doar o ora in urma. As fi vrut sa dorm insa imi era frica de el. Stiu, e patetic sa imi fie frica sa dorm, dar el chiar ma sperie. Dupa cate mi s-au intamplat zilele trecute si dupa cum mi l-a descris Lezzer era o persoana intr-adevar inspaimantatoare si necrutatoare.
Nu peste mult timp am ajuns din nou la pestera lui. Imi dadu drumul din gheare, eu continuand sa il privesc inspaimantata de la intrare. Se uita urat la mine, lucru care ma facu sa fug intr-un colt mai indepartat. De cand am aflat ceea ce este cu adevarat - un dragon, imi era si mai frica iar simpla lui privire incepuse sa ma sperie. Bineinteles, asta ma speria si inainte, dar nu intr-o asa de mare masura.
M-am asezat pe jos, inconjurandu-mi genunchii cu mainile. L-am vazut privindu-ma asa ca mi-am acoperit fata cu mainile, ducandumi-o spre genunchi. Cateva clipe mai tarziu ma lua de par, ridicandu-ma. Mi-am indepartat mainile de la ochii doar pentru a ii intalni expresia furioasa. L-am privid deznadajduita si speriata in timp ce el isi zagrie mana, lasand sangele sa curga. Ce avea oare de gand sa faca?
Isi duse mana ranita la gura, apoi a facut ceva ce m-a socat total : isi lipi buzele de ale mele facandu-ma sa inghit un lichid amarui si putin sarat. Isi dezlipi buzele de ale mele dupa ce eu am inghitit tot. Imediat dupa, o durere ingrozitoare imi strafulgera corpul. Mi-am dus mainile la stomac, incepand sa gem involuntar, lasandu-ma sa cad pe podeaua de stanca. Lacrimi mari si calde incepura sa imi curga pe obraji, prelingandu-se pe jos in timp ce eu incercam sa diminuez durerea, miscandu-ma dintr-o parte in alta, cautand o pozitie mai confortabla. Lucru care nu imi reusea totusi.
M-am ridicat, tremurand din toate incheieturile. M-am sprijinit de stanca, privid in jurul meu confuza deoarece totul incepea sa se incetoseze, devenind doar pete de culoare.
Am incercat sa vad unde e Lakar, sperand sa ma ajute, insa se pare ca plecase deja. Oricum, mai mult ca sigur nu m-ar fi ajutat. Am mai facut cativa pasi insa am cazut pe jos, tremurand. De la intrarea in pestera se auzi un falfait, semn ca el abia acum pleca. Stiu ca spunea ca imi voi gasi sfarsitul aici, insa ma gandeam ca voi muri mancata, sau inghitita, nu asa.
O caldura ciudata incepuse sa imi cuprinda corpul si am adormit.
Eram din nou pe acelasi camp, iar dragonul egru nu intarzie in a isi face aparitia, insotit bineinteles de creaturile ce mie mi se pareau fantomatice. Un vant rece imi trecu prin par, iar eu am inceput sa alerg din nou cu dragonul pe urmele mele.
-Mama, mama, ajutor! Salveaza-ma! am strigat, indreptandu-ma spre silueta mamei mele care aparuse acolo ca din senin.
Peisajul din jurul meu a disparut, iar eu am deschid ochii observand, socata ce-i drept, ca il imbratisam pe Lakar. Vai de mine.
Ei bine chiar a fost vai de mine fiindca ma lua de par, ridicandu-ma la nivelul lui si privindu-ma furios. Am incremenit insa cand i-am vazut ochii rubinii si chipul lipsit acum de expresie. Isi infipse coltii in gatul meu, incepand sa imi soarba sangele. Ciudat, insa abia acum observasem ca durerea disparse. Poate ca nu imi dadusem seama de asta datorita socului ca sunt somnambula. Daca acum l-am imbratisat pe el chiar nu vreau sa stiu cum ma ranisem data trecuta.
Dupa ce isi retrase coltii din gatul meu ma arunca pe podea, punand langa mine un vas mic cu apa si doua fructe. Cel putin eu credeam ca sunt fructe. Nu mai vasusem asa ceva. Am luat in mana unul din ele intorcandu-l pe toate partile, in timp ce ma gandeam cum se manaca. Lakar ma privea uimit si curios, aproape amuzat as indrazni sa spun.
-Te rog, am spus eu incet, inghitind in sec si intinzandu-i lui fructul. Stiam ca imi fortam norocul insa speram sa inteleaga mesajul si sa ma ajute. Spre bucuria mea l-a luat, si mai amuzat ca inainte. L-a desfacut si mi l-a aruncat, ducanda-se spre intrarea in pestera. Am inceput sa manac, in timp ce luam din cand in cand inghitituri mari de apa. Eram intr-adevar insetata, mai ales dupa ce imi daduse din sangele lui. Ma intrebam de ca facuse asta. Stiam din unele legende ca vampirii isi transforma victeme in monstrii ca ei bandu-le sangele si dandu-le din sangele lor. Oare si dragonii faceau acelasi lucru? Urma sa ma transform intr-o bestie? Brusc, gandul mi-a zburat la Lezzer si la povestea ei. M-am ridicat incet si am mers spre locul unde se afla Lakar. Poate ca era o persoana simpatica pana la urma.
-De ce nu o iubesti pe Lezzer? am intrebat zambindu-i stangaci. Ei bine, cred ca am atins o coarda sensibila fiidca ma arunca cat colo, privindu-ma furios.
-Asta nu e treaba unei muritoare patetice ca tine! Tu trebuie doar sa imi potolesti foamea si sa nu pui intrebari, marai el luandu-si zborul in inaltul cerului. Pleca de aproape fiecare data cand se supara pe mine, iar acum cred ca era extrem de nervos. Bravo Gaby!
|
|
