|
|
Au trecut doua ore de cand ea a plecat si eu nu am reusit sa urnesc oul acela decat 3-4 centimetri. Acum serios, ce om - defapt creatura, in toate mintile ar pune un copil de sase ani sa care o chestie atat de grea cativa metrii? Am inceract sa il imping de cand a plecat, fiindca era prea greu ca sa il pot cara, si prea neted ca sa poata fi tras. Cred ca mi-am lasat si niste semne pa maini deoarece coaja oului era extrem de dura. De parca ar fi fost facuta din piatra. Focul incepea deja sa devina mai slab iar eu nu reusisem sa il misc aproape deloc si nu era nici destul de rotund ca sa il pot rostogoli. Un dezavantaj pentru mine era si faptul ca nu mai mancasem de cel putin doua zile si abia ma puteam tine pe picioare. Poate ca ea va fi suparata pe mine cand se va intoarce si ma va pedepsi. Lucru ce s-a intamplat destul de des de cand am fost luata de acasa. E destul de ironic daca stau sa ma gandesc putin. Am intalnit deja trei creaturi de acest gen si nu stiu numele niciunuia dintre ei. Oare aveau o regula din a nu isi spune numele oamenilor?
La inceput am crezut- si inca mai am unele banuieli ca ar fi un fel de vampirii. Exact ca cei din povesti si legende, insa in niciuna dintre legende nu spunea ca vampirii se pot transforma in soparle gigantice cu colti si aripii. In lupi sau lilieci da, dar nu in soparle.
Cursul gandurilor mi-a fost insa intrerupt de un vajait de afara. M-am intors si am vazut-o stand la intrare. Mi-a aruncat un pachet pe care l-am privit curioasa,apoi s-a indreptat spre ou, luandu-si din nou forma aceea monstruasa si scuipand flacari peste el.
Am ignorat ce facea si am deschis pachetul, constatand uimita ca era un bol cu orez. Probabil ca mi-a sesizat uimirea fiindca s-a apropiat de mine, in forma umana de data asta, si mi-a spus:
-E doar orez. M-am gandit ca ti-ar prinde bine sa manaci dupa un zbor de cateva ore. Mai bine zis un zbor de cateva ore plus cateva zile in care n-am mancat nimic. Orezul acela era mai mult decat binevenit. A zambit, aruncandu-mi niste betisoare apoi am inceput sa mananc in timp ce ea statea si m privea. Probabil chiar nu vazuse un om inainte deoarece ma privea cu un interes nespus. Probabil ca nu se va supara daca o intreb numele ei.
-Sti, ma intrebam..cum te numesti? Eu sunt Gabrielle. Ei bine nu stiu daca am spus ceva gresit sau haios dar ea a incepu sa rada isteric.
-A-asta e de-a d-dreptul haios, spuse ea raspirand din greu si stergandu-si lacrimile. Pe planeta mea numele tau inseamna rozatoare. Ce fel de nume e asta? continua ea. Ei bine am aflat ceva interesant. Se pare ca ei veneau de pe o alta planeta. Si pe planeta lor numele meu insemna rozatoare. Mda', de-a dreptul fascinant.
-Eu sunt Lezzer, imi spuse dupa ce se opri din ras. Acum termina de mancat, adauga si se inoarse langa asa-zisul ou. Ma intreb ce fel de creatura va iesi din el. Din moment ce mama lui e si monstru si om, el sau ea cum vor arata oare? In momenul acela un gand mi-a trecut rapid prin minte.
-Lezzer, daca tu esti mama oului, tatal lui unde e? am intrebat curioasa. Ea m-a privit din nou ciudat apoi a zambit.
-Ca sa fiu sincera nu il cunosc foarte bine pe tatal lui, mi-a spus. Bine lucrul asta e chiar ciudat. Cum sa nu il cunoasca? El nu era cel de car eram indragostita, adauga cand imi vazu expresia uimita. Initial trebuia sa ma casatoresc cu un alt dragon. Un dragon foarte puternic, cam cu 200 de ani mai mare decat mine, incepu ea sa povesteasca cu ochii stralucind. Cu ocazia asta totusi am aflat ce erau ea si celelalte creaturi: dragoni. Trebuia sa imi fi dat seama mai devreme.
-Si ce s-a intamplat cu el? am intrebat-o. Nu pot spune ca ma interesa prea tare dar ea parea bucuroasa sa imi spuna asa ca mai bine o ascult.
-A plecat si m-a lasat singura, spuse cuprinsa de o furie neobisnuita. Ticalos nemernic ce e! Oricum, imi amintesc cum ne-am intalnit, eu aveam doar 579 de ani iar el peste 700. Mama lui ne-a facut cunostinta. Eram atat de tanara si nestiutoare, a inceput ea sa povesteasca, nostalgica de data aceasta. Oficial femia asta ma speria. Stiu ca nu incercase sa ma manance si nu ma batea cum facea celalt dragon insa comportamentul el ma speria. Trecuse atat de repede de la veselie la furie ia apoi la nostalgie intr-un mod care ma speria de-a dreptul.
-Si care era numele lui? am intrebat eu.
-Lakar, raspunse ea, un nume atat de frumos pentru un dragon pe masura, avea niste aripi extrem de frumoase, continua ea sa povesteasca. Desigur si cel cu care am ramas cand el a plecat avea aripi dragute, dar nici nu se comparau cu cele ale lui Lakar. Sa nu mai spun de boturile lor. E o diferenta enorma intre....
Mai mult nu am putut asculta deoarece somnul puse stapanire pe mine. Era bine in locul asta. Cald si placut...
Cand m-am trezit Lezzer inca mai vorbea, extrem de inflacarata privind spre oul ei.
-Deci cum spuneam pana si cozile lor sunt diferite, dar o prefer de departe pe cea a lui Lakar, continua ea. Macar a observat ca adormisem? Ca sa fiu sincera, nu prea cred. In plus cand ea incepuse sa povesteasca era foarte tarziu, iar acum era deja dimineata. Cat de mult putea vorbi femeia asta?
-Foarte interesant Lezzer, am intrerupt-o eu, dragonul acela pare foarte interesant, i-am spus desi nu prea stiam daca aveam dreptate sau nu fiindca nu ascultasem o iota din ce vorbise ea.
-Stiu, era un dragon de-a dreptul minu...
Fu intrerupta insa de un vajait ce se auzi la intarea in pestera. Dragonul tocmai venit isi lua forma umana si.... oh, nu.
-Ahh, apara-ma de el, am spus eu ascunzandu-ma dupa Lezzer. Nu se putea ca el sa fie aici. Fusesem luata din pestera lui deci nu se putea ca el sa fie aici. Lezzer se postase deja in fata mea, aparandu-ma insa ingheta cand il privi.
-L-lakar, indruga ea, incercand sa ia o pozitie de atac. Nu se poate. El era Lakar? Cum se putuse indragosti de o asemea persoana?
-Nu am chef sa ma lupt cu tine, spuse el. Asa ca fa bine si da-mi fata sau iti ucid puiul, aduga, apropiidu-se de ou. Nu imi vine sa cred. Stiu ca e extrem de rau si neindurator dar cum ar putea distruge o creatura nevinovata? Incepusem deja sa tremur si lacrimile isi facura aparita in scurt timp.
-Nu ii face rau oului! tipa Lezzer. Poti avea fata, continua ea, lasandu-si mainile pe langa corp neputincioasa. Lakar zambi dispretuitor si ma apuca de par, tragandu-ma cu el. Se transforma in dragon si isi lua zborul tinandu-ma in gheare. Plangeam de-a binelea acum. Plangeam fiindca ma luase de langa o noua prietena, plangeam fiindca urma sa ma intorc la o viata plina de durere si mai ales fiindca imi luase ultima sansa de a fi acasa. Sansa de a-mi revedea parintii
|
|
