|
|
Peste un minut ce mie mi s-a parut o vesnicie, si-a retras coltii din gatul meu, lasandu-ma pe podea. De obicei mi-ar fi vindecat ranile insa acum pleca intr-un colt mai indepartat de mine, rostind niste cuvinte ciudate pe care nu le-am inteles. Dupa ce a facut asta in jurul lui au aparut niste flacari inalte ce sclipeau jucaus. Am inaintat putin, fascinata de flacari insa am primit o privire plina de ura ce m-a facut sa dau inapoi. Era ciudat faptul ca simpla lui prezenta ma inspaimanta.
M-am asezat pe o portiune acoperita de muschi. Nu era la fel de comod ca patul meu dar totusi era acceptabil acum. Nu avea rost sa fac mofturi daca urma sa mor oricum. Dupa cateva minute am adormit.
Ma aflam pe un camp, senzatia de dejavu fiind de-a dreptul iritanta. M-am uitat in jur putin speriata, asteptandu-ma sa ii vad pe Xiao Lang, Mei, sau chiar pe parintii mei in niste forme monstruase, insa nu era nimeni acolo. Un vant usor adia si o senzatie ciudata de frica mi s-a strecurat in trup. Nu stiam de ce, deoarece in locul acela nu era nimic ce ar fi putut sa imi faca rau. Subit, cerul fu acoperit de nori intunecati iar iarba ce ma inconjura se usca , transformandu-se in mocirla.
In fata imi aparu o alta pasare supradimensionata cu colti ce imi aducea aminte de cel ce ma rapise si de cel in a carui pestera stateam acum. Acesta insa avea solzii negrii, tepii ascutiti iesindu-i din spate. Isi indrepta privirea spre mine, iar eu am inceput sa fug. M-am impiediact insa, facandu-mi o zgarietura adanca pe brat. M-am ridicat insa creaturi ciudate ma inconjurasera. Erau in totaliate negre, cu forme ciudate, si ochii rosii. Se apropiau din ce in ce mai mult de mine, in timp ce soparla cu aripi isi deschidea botul, gata sa ma inghita.
M-am trezit inspaimantata, tremurand din toate incheieturile. Fusese doar un cosmar, doar un cosmar imi repatam in minte. Un fior mi-a strabatut corpul cand am zarit rana de pe mana. Asa ceva nu era posibil. Fusese doar un vis urat, iar acum eram din nou in pestera. Atunci, cum se putea ca rana sa fie reala?
Am infasurat locul ranit cu o bucata rupta din tricoul meu. M-am intins din nou pe jos,incercand sa adorm. Acesta era singurul lucru pe care il puteam face acum.
Cand m-am trezit eram la sute, sau chiar mii de metrii deasupra solului, sustinuta de niste gheare puternice. Prima mea reactie a fost sa tip. In ultimul timp mi s-au intamplat atat de mult lucruri incat tipatul a devenit un lucru instictiv. Soarele era deja sus pe cer, deci puteam spune ca zburam de ceva vreme.
Peste cateva ore am ajuns intr-un fel de grota, sapata in pamant. Mi-a dat drumul, ramanand in forma aceea monstroasa si incepand sa ma adulmece. Am inceput sa suspin si lacrimi mi se prelingeau pe obraji. Da, cred ca si plansul devenise o obisnuinta.
-Ah, mirosi de-a dreptul apetisant, spuse, placerea simindui-se in voce. Acum termina cu smiorcaiala si stai linistita, aduga dupa cateva minute, enervata de data asta.
-D-d-da, domnule, m-am balbait eu, speriata ca ma va lovii. Si cum se spune ca de ce te temi de aia nu scapi, m-a lovit cu coada in abdomen, aruncanu-ma cat colo. Pana la urma stiam ca ma va lovi, dar nu stiam de ce o facuse acum. Oare il deranja plansul meu, la fel ca pe celalalt monstru cu care locuisem cateva zile?
Misterul mi se elucida cand renunta la forma de bestie, transformandu-se intr-o femeie frumoasa, cu parul verde, tuns scurt, ce purta un fel de kimono..
-Domnule?! spuse ea de-a dreptul indignata. Muritoare patetica ti se pare ca ma aseman cu un mascul? adauga ea, apropiindu-se de mine. Mda, imi pare rau ca nu mi-am dat seama ca e femeie. Cum se astepta sa imi dau eu seama din moment ce nu aveam niciun indicu ce sex avea sub acea forma monstruasa?! Isi apropie mana de mine, iar eu am inchis ochii in asteptatrea loviturii. O lovitura ce nu a venit insa.
-Stai calma, nu o sa te ranesc, mi-a spus, iar eu am redeschis ochii. Ma privea cu o curiozitate egala cu a mea. Niciodata nu am vazut un muritor de pe Terra, aduga ea trecandu-mi mana prin par si pe chip.
-Eu...pai... am incercat sa spun, insa ea ma intrerupse.
-Hmm... tu ai fi o slava buna, spuse, continuand sa ma analizeze.
-Eu nu cred ca... am incercat eu sa ii spun ca nu as fi cel mai hun ajutor pe care il poti avea insa m-a intrerupt... din nou.
-Atunci sa o luam altfel, ori imi esti sclava ori gustare. E alegerea ta, imi spuse ea amenintator. La asemenea alternative era evident ce urma sa aleg, asa ca am aprobat incet din cap, sperand ca ea sa inteleaga mesajul.
-Minunat atunci, imi spuse, o sa ne intelegem de minune. DA, sunt sigura ca ma voi intelege de minune cu o bestie ce vroia initial sa ma manance. Totusi, nu parea atat de inspaimantatoare, defapt, era intr-un fel de treaba.
-U-unde ne aflam acum? am intrebat, sperand ca nu se va infuria atunci cand pun o intrebare, asa cum facea celalalt monstru.
-Oh, acum suntem in Thailanda, haide, acum ia oul si du-l langa foc, spuse ea. Cred ca inima mea a sarit o bataie cand am auzit ca suntem in Thailanda. Eram in tara mea, poate urma sa ajung si acasa, sa imi revad parintii. Poate ca nu urma sa mor acum.
-Oul? am intrebat, deoarce nu intelesesem ce vroia sa spuna cu ultima parte. Ea nu facu decat sa ma priveasca de parca as fi fost cea mai incuiata faptura de pe Pamant si arata spre o bucata de stanca in forma ovala. Era sarita cumva? Cum putea ca o bucata de piatra sa fie oul ei?
Cand m-am apropiat mi-am dat seama ca nu era deloc o bucata de stanca. Era cald si ceva se auzea de dinauntru. Totusi, cum puteam eu sa il misc langa foc? Era mult mai mare- si probabil si mai greu decat mine.
-Cum sa il duc? am intreba eu, insa ea deja se transformase si isi luase zborul asa ca am incercat sa imping oul. Din pacate era mult mai greu decat ma asteptasem eu si nu vroia sa se urneasca. In plus imi era foame. Totusi, nimic din toate astea nu mai conta deoarece ma aflam in tara mea. Si poate in curand, urma sa ajung acasa...
|
|
