|
|
Vrei sa mai traiesti cateva zile? m-a intrebat, in timp ce eu priveam curioasa si inspaimantata.
-Atunci ai doua optiuni, tipa el. Ma asculti si traiesti sau ma enervezi si mori. Ce alegi?
-P-prima, am ingaimat eu, paralizata de frica.
-Atunci sa intelegi ceva! Nu mai tipa! Imi spargi timpanele! Sa sti ca nu sufar copii, mai ales ca tine, ca sunt dragoni ori oameni sunt la fel! Asa ca mai bine ai fi cuminte si desteapta si nu te mai arunca in lucruri fara sa gandesti! Si nu te mai apropria de mine muritoareo deoarece nu avem ce discuta! Nu te mai ajuta nimeni sa ajungi la parintii tai! Aici iti vei petrece ultimele clipe ale vietii,saturandu-mi mie pofta de sange si carne! M-am facut inteles? Nu am facut decat sa il privesc si am aprobat incet din cap in timp ce el se retragea in alt colt al grotei, tinandu-se de brat. Am inceput sa tremur si lacrimi mari mi s-au prelins pe obraji. Deci nu o sa imi mai vad niciodata parintii? Urma sa imi gasesc sfarsitul in cateva saptamani sau zile mancata de o pasare gigantica cu colti? Mi-am sters lacrimile cu maneca bluzei si am inceput sa suspin in surdina. De ce ma salvase si ingrijise daca avea de gand sa ma manace? Mancata de el sau de cealalta bestie ar fi fost exact la fel. Desi probabil celalat nu m-ar fi chinuit atat si m-ar fi mancat repede, exact cum a facut cu prietenii mei. Ma intreb daca am gust bun.
L-am vazut stand in partea cealalta a pesterii cu ochii inchisi si chipul contorsionat de durere. Abia acum am abservat ca era ranit la brat. Probabil se lovise cand s-a luptat cu celalat monstru. Oare era vina mea? De asta se suparase de mine?
Am continuat sa il privesc, nehotarata daca sa merg la el sau nu. Mai bine as fi ramas aici, deoarece acum parea fosrte furios. Dar totusi, daca avea nevoie de ajutor?
M-am ridicat, am facut cativa pasi insa m-am oprit. Raman aici, sigur se supara pe mine si ma loveste daca ii vorbesc.M-am asezat din nou, sprijinindu-mi capul de un perete al stancii. Nu mai avea rost sa sper. Urma sa mor, fara sa imi revad parintii si familia. Plus ca dupa cum s-a purtat cu mine de cand sunt aici, nu sunt prea sigura ca voi avea o moarte usoara. Si nici macar nu ii stiu numele...
Deodata am simtit ceva tare in partea stanga si am bagat mana in buzunar ca sa descopar o micuta amuleta din lemn. O primisem anul trecut de ziua mea de la tata. Spunea ca imi va purta mereu noroc si nu trebuie sa ma tem de nimic daca o port la mine. Judecand dupa situatia in care ma aflam, nu pot spune ca mi-a purtat prea mare noroc.
Am strans la piept micutul obiect. Poate ca era doar o bucata de lemn inutila, dar in momentul asta insemna mult pentru mine. Probabli ultimul lucru care sa imi aminteasca de casa inainte sa imi gasesc sfarsitul, devorata de un monstru. Asta mi-a adus din nou aminte de parintii mei. In mod normal acum mi-as fi luat la revedere de la prieteni si as fi plecat acasa unde mama si tata sa ma astepte zambind. Probabil azi ar fi fost la fel daca nu m-ar fi rapit soparla aceea supradimensionata.
Oare el de ce se purta atat de rau cu mine? Intelegem ca nu sunt decat o gustare pentru el, dar nu i-am facut nimic rau ca sa se poarte asa cu mine. Daca tot vroia sa ma manance nu ar fi fost ma usor sa ma inghita? Asa s-ar fi terminat mai repede si pentru mine si pentru el.
Ocupata cu gandurile mele abia am observat ca adormise. Pastra aceesi expresie plina de durere pe chip iar bratul ii sangera. Fara sa imi pese ce va crede cand se va trezi m-am indreptat spre el. Nu conta ce avea sa imi faca daca urma sa ma ucida oricum. Ajunsa langa baiat, m-am asezat langa el si, rupandu-mi o bucata din tricou am inceput sa ii bandajez rana, asigurandu-ma ca nu il trezesc. Cand am terminat, el continua sa doarma. Slava Domnului! Nu stiu ce mi-ar fi facut daca s-ar fi trezit.
M-am ridicat si am plecat intr-un colt ceva mai departe, continuand sa il privesc. Nu parea atat de rau cand dormea. Defapt, asa arata chiar pasnic. Am strans amuleta la piept fara sa vreau. Urma sa mor.
Am adormit cu gandul acesta in minte. Cand m-am trezit, el se trezise deja si isi inspecta bandajele. Oare se suparase pe mine?
M-am ridicat incet si m-am apropiat de el cu inima cat un purice. Stateam la o distanta destul de mica de el dar nu parea sa ma observe. Sau poate nu vroia sa ma observe. In orice caz, parea putin nemultumit. Oare nu am vazut bine ca l-am bandajat? Am mai facut cativa pasi iar el si-a indreptat privirea spre mine. Am stat ceva timp asa - eu cu capul plecat, nestiind ce sa fac sau spuniar el continuand probabil sa ma priveasca nemultumit.
-Sti.. eu sunt Gabrielle, dar p-poti sa imi spui doar Gaby, am reusit eu sa spun intr-un sfarsit. L-am vazut uitandu-se ciudat la mine. Puteam spune ca mai avea putin si izbucnea in ras.
-Rozatoare... chiar ca ti se potriveste, mi-a raspuns putin amuzat. Poate era in toane bune acum.
-Ma intreba, ce s-a intamplat cu cel care ne-a atacat? Cum te-a ranit? am intrebat, insa mai bine nu o faceam fiindca expresia bine dispusa i-a disparut si m-a impins intr-un colt al pesterii.
-Nu e treaba ta! mi-a raspuns taios apoi a plecat in timp ce eu il priveam uimita. Poate ca am sperat prea mult.
Imediat ce a parasit pestera m-am retras in locul unde statuse el inainte. Din pacate, m-am impiedicat ai am cazut pe ceva tare. M-am ridicat, frecandu-mi usor locul lovit si am ridicat de pe jos faramele unei pietre violet. Sper doar ca nu era nimic important.
Trecusera deja doua ore de cand plecase si incepuse deja sa se intunece. Asteptandu-l, m-a furat somnul. Nu stiu de ce dar in ultimul timp sunt mult mai somnoroasa. Am fost trezita insa de contactul cu peretele rece. Deschizand putin ochii l-am vazut stand furios in fata mea, strangand in mana bucatile de piatra. Pana la urma chiar era ceva important.
-Muritoare nefolositoare, sti ce ai facut?! tipa el, dandu-mi un picior in abdomen.
-N-n-nu, m-am balbait eu speriata. Durea foarte tare.
S-a indepartat de mine, maraind furios cateva cuvinte ce mie imi erau neconuscute. Se intoarse insa peste cateva minute dar era complet schimbat. Ma privea ca hipnotizat iar ochii ii erau rosii. Ma speria mai mult ca de obicei. Incepuse sa se indrepte spre mine, muscandu-ma de gat. Vroiam sa tip insa mi-am amintit ce imi spusese mai devreme asa ca m-am multumit sa suspin in liniste. Oare asa vor fi si restul zilelor mele?
|
|
