|
|
m continuat sa plang mult timp dupa ce el a plecat. Eram singura, foarte departe de pamant si eram de-a dreptul terfiata de inaltime deci nu puteam pleca de acolo. Am inceput sa ma gandesc la parinti mei. Saptamana viitoare trebuia sa mergem intr-un parc de distractii. Ma intreb daca ii voi mai revedea... daca lor le este dor de mine... daca ma cautau...
Iar Xiao Lang si Mei... ei doi probabil au fost mancati de bestia care m-a rapit pe mine. Solzii maronii, colti lungi si ghearele sale ascutite inca imi mai dadeau fiori atunci cand ma gandeam. Totusi, cel care m-a salvat era si el o astfel de creatura. Inca ma intreb de ce m-a salvat daca se poarta atat de rau cu mine. Avea ore de gand sa ma raneasca sau oare chiar sa ma manance asa cum a incercat celalat sau avea sa ma duca acasa? Sper totusi ca avea sa ma duca acasa.
Oare unde o fi disparut? A plecat de ceva timp iar zgomotele care se aud ma sperie. Dintr-o data am vazut ceva miscandu-se intr-un al colt al pesterii. Am mers acolo cu inima cat un purice. Ceea ce era acolo a iesit intr-un sfarsit si am vazut ca era un sobolan.
Nu am putut sa nu evit un tipat. Urasc sobolanii. M-am retras intr-un colt opus cu cel din care micutul si dezgustatorul animal a iesit si am inceput sa plang din nou. Nici eu nu stiam de ce plangeam atat in ultimul timp insa imi era extrem de frica de cand am fost luata pe sus de monstrul acela. De ce eu si nu altcineva?
Preocupata sa imi plang de mila abia am observat ca baiatul de inainte statea la intrarea in pestera si ma privea urat. De cat timp statea acolo si de ce se uita asa la mine?
M-am ridicat, stergandu-mi lacrimile si am inceput sa merg spre el.
-Cum te numesti? a fost doar o simpla intrebare pe care habar nu am de ce am pus-o, insa parea ca e suparat, lucru de care m-am convins cand am facut din nou contact cu peretele.
-Nu vad niciun motiv sa imi spun numele prazii, mi-a spus, ridicandu-ma de par. Durea. Totsi, m-a numit prada. Avea de gand sa ma manance, cum a facut celalat monstru cu Xiao Lang si Mei? Gandul acesta m-a facut sa ma cutremur.
O durere profunda mi-a trecut prin corp atunci cand m-a muscat si am simtit cum imi soarbe sangele. Oare era vreun vampir dintr-aceia despre care imi povestea bunica? Nu cred ca asta era posibil din moment ce l-am vazut cu putin timp in urma crescandu-i aripi si luand forma unei creaturi ce semana putin cu o pasare.
Peste putin timp durerea a incetat deoarece el s-a oprit, intorcandu-se cu fata spre intrarea in grota. Am facut si eu acelasi lucru si l-am vazut pe cel ce ma rapise. Amandoi erau acum in formele lor de pasari gigantice cu colti, sau ce or fi fost ei, si purtau un fel de cearta. Dintr-o data amandoi si-au luat zborul, atacandu-se prin vazduh. Nu am reusit sa ii privesc mult deoarece pierdusem mult sange si am lesinat.
Cand m-am trezit, eram asezat intr-un colt mai intunecat al pesterii iar rana de la gat, pe care baiatul acela mi-a facut-o cand m-a muscat, era vindecata. El statea acum in fata mea cu cateva zgarieuri pe obraji, privindu-ma enervat. Probabil ca asteptase sa ma trezesc. Nu m-am dezmeticit bine fiindca m-a izbit de parete. Din nou. De cate ori a facut asta de cand m-a adus aici?
- E numai vina ta! tipa el.
-Pai.. eu... ce am, am incercat eu sa spun in apararea mea, insa cuvintele pur si simplu refuzau sa iasa.
-Muritoare patetica, marai el, atragi prea multa atentie, mi-a spus inainte sa dispara din nou. Presupun ca trbuie sa ma obisnuiesc cu astfel de disparitii. M-am asezat intr-un colt acoperit de muschi si am adormit.
Nu stiu de ce dar alergam. Din capatul pesterii unde ma aflam am fugit pana pana la intrare, apoi am sarit. Nu stiu ce imi trecea prin cap, eram speriata, dar simteam ca asta trbuia sa fac. Spre surprinderea mea, nu m-am izbit de pamant c am aterizat lin pe o campie plina de florii colorate. Din dreapta mea se auzeau fosnete asa ca m-am intors repede in acea directie. Nu mi-a venit sa cred ce am vazut : Mei si Xiao Lang erau acolo, zambind si indreptandu-si bratele spre mine. Am mers spre ei insa dintr-o data fetele lor s-au schimbat, ochii devenindu-le rosii, pielea le era sfasiata iar in unele locuri erau pete de sange. Aratau... morti.
Am inceput sa alerg insa ma urmareau.
-Vino sa te joci cu noi, Gaby, spuse cea care trebuia sa fie Mei, arataand un zambet infricosator, colti ascutiti zarindu-se in locul dintilor.
-Haide Gaby, nu am terminat jocul, nu n-ai gasit, intari fratele ei geaman, cu o scipire de nebunie in ochi. Am continuat sa alerg, cu ei pe urmele mele.
Nu am mers mult deoarece in fata mi-au aparut alte doua parsoane. M-am simtit usurata la vederea lor: mama si tata. Am alergat spre ei, sarindu-i in brate mamei, lacrimi calde udandu-mi obrajii.
-Mama... Mei.. Xiao Lang.. nu e in regula, am ingaimat eu, insa mama mi-a adresat un zambet la fel de nebunesc ca al lui Mei.
-Prietenii tai sunt in regula scumpo, imi zise ea in timp ce degetele i se transformau in niste ghiare lungi si piele ii devenea verzuie.
-Mama ta are dreptate, ma petite Gabrielle, spuse tata care acum arata la fel de monstruos.
-Joaca-te cu noi, Gaby, spusera Mai si Xiao Lang, care aparusera in spatele meu. Nu mai aveam scapare.
M-am trezit tipand. Fusese dor un cosmar. Am inceput insa sa plang, gandindu-ma la cum aratau parintii si prietenii mei din vis. Suspinele spasmodice mi-au fost intrerupte de lovitura unei palme. Bun, macar ca de data asta nu m-a mai aruncat in perete.
Imediat insa, el ma apuca de maini, privindu-ma nervos.
-Vrei sa mai traiesti cateva zile? m-a intrebat, in timp ce eu priveam curioasa.
|
|
